Dictatura străzii

În 11 decembrie 2016 au avut loc alegerile parlamentare în România și din cei 18.403.044 de cetățeni cu drept de vot, s-au prezentat la urne 7.261.300, adică 39,46%. Rezultatul votului a fost:

Pentru Partidul Social Democrat au votat 3.204.864 cetățeni, adică 44,14%.

Pentru Partidul Național Liberal au votat 1.412.377, adică 19,45%

Pentru Uniunea Salvați România au votat 625.154, adică 8,61%

Pentru Uniunea Democrată a Maghiarilor din România au votat 435.969, adică 6,18%

Pentru Alianța Liberalilor și Democraților au votat 396.386, adică 5.46%

Partidul Mișcarea Populară au votat 376.891, adică 5,19%.

După redistribuire PSD și ALDE au majoritatea în Parlament.

În februarie trecut, la nici două luni de la alegeri s-a pornit un val de demonstrații împotriva guvernanților, ajungându-se la 300.000 de demostranți în toată țara, ceea ce a reprezentat sub 8,20% din câți votaseră cu PSD + ALDE, deci o minoritate.

Acum la un an și o lună de la alegeri, în 20 ianuarie 2018, circa la 30.000 de protestatari au ieșit în Piața Universității și au manifestat pașnic pentru apărarea democrației și pentru independența justișiei la noi în țară. Ei au reprezentat 0,82% din numărul votanților puterii din alegerile care au avut loc în 11 decembrie 2018. Dreptul de a protesta este garantat prin Constituție și faptul că protestul s-a desfășurat conform legii, a fost fără incidente și protestatarii au scandat lozincile propuse, este lucrul cel mai important, aspect ce marchează un nivel superior de civism și un stadiu al democrației, ridicat. Unii au vorbit despre dictatura străzii, ceea ce mi se pare nepotrivit, căci nu s-a mers și nu s-a intrat în clădirea guvernului, nu s-a mers și nu s-a intrat în clădirea CCR, nu s-au produs violențe, nu au fost molestați politicieni și nu s-a pus niciun moment în pericol ordinea de drept din țară. Aș zice că așa-zișii jurnaliști, unii dintre ei manipulatori, alții ignoranți, ar face foarte bine să nu confunde relatările lor despre mișcările de stradă cu gogomăniile pe care le debitează când vorbesc despre starea vremii având ca fundal imagini de arhivă, care au drept scop să bage aitrea. 

(21 decembrie 2018)

Revoluția fiscală

Azi 08 noiembrie 2017, la o zi după ce marele nostru vecin a omagiat cum se cuvine 100 de ani de când Lenin a declanșat în 1917 Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, sărbătorită pe 07 noiembrie,  Guvernul nostru cel mioritic, dâmbovițean și lent a înfăptuir simplu, ermetic, categoric, vânjos și suav o chestie numită pompos revoluție fiscală. Știu că revoluția de la 1848 a fost doar incipientă, revoluția socialistă a fost sub talpă de ocupație uar Revoluția de la 1989 tot noi îi zicem lovitură de stat. Da ce s-a întâmplat azi ori nu este revoluție, ori va fi bagatelizată ca orice moment al istoriei noastre, căci nimeni nu va ieși în evidență înșirând fapte mărețe, ci prezentându-se pe sine prin hiperbolizări și făcând anttiteze cu fapte cu adevărat mătreșe dar bagatelizându-le ca obișnuite, nesemnificative, neimportante sau pur și simplu omițându-le.

Din prima, eu am știut că ceva se coace, pentru că PSD a câștigat alegerile spunând niște chestii care sunt de fapt adevăruri precum:

- după ziuă vine noaptea;

- soarele luminează și încălzește;

- plantele care au floare, înfloresc;

- plouă de sus în jos;

- apa este udă.

PSD a identificat astfel de adevăruri elementare și le-a pus cap la cap formând un program de guvernare. Ei au cîștigat nu pentru că erau buni, ci pentru că ceilalți erau foarte slabi. În niciun caz ceilalți nu aveau cum să câștige cu amazoane, cu buldogi, cu grași, îmbuibați și reșapați.

Dar să revenim la revoluția fiscală care a iritat zic eu pe cei care au venit aici să câștige enorm fără a face eforturi pe măsură. Cineva îmi spunea că mulți dintre oamenii de afaceri de pe aici sunt incorecți, evazioniști, borfași, hoți,  escroci și gata să plece spre alte zări unde găsesc fraierii de unde se umplu de bani prin speculații de doi bani, gândite artistic. Când i-am zis eu respectivului că aici este paradisul evazioniștilor care ocolesc economia cu peste 40 miliarde de euro, respectivul mi-a zis la ureche:

- Care 200 de miliarde, nene?

Mi-a plăcut chestia cu guvernul care subit a mutat ședința de guvern de la ora 15,00 la ora 13.00. Mi s-au părut lipsite de tact băncile care au dat liber salariaților să meargă la mitinguri. A fost penibil că în Piața Victoriei pe la ora 15,30 nu mai erau nici 100 de demonstranți.

Oricum sindicatele gureșe prin niște lideri de sindicat eternalizați au fâsâit jalnic. Dacă erau o forță, duminică 05 noiembrie sau luni 06 noiembrie scoteau în Piața Victoriei un milion de membri și nu numai că opreau ordonanța, dar făceau să cadă guvernul. Ori ele sunt anemice, divizate și politizate profund, iremediabil și vizibil, iar unii lideri sunt grași, uzați, neconvingători și molâi.

Aștept acum televiziunile care acționează la comandă diseară să turuie penibil, permanent și fără argumente apărând interese de insolvenă, supraviețuire, ilegalități evaziune și tot ce înseamnă șmecherie, lucruri nepermise nici de UE și nici în lumea afacerilorlui Donald TRUMP de dinainte de a fi ales de americai pe poziția de cel mai puternic om al lumii.

Revoluția fiscală este de fapt o miorlăială care trebuia să se producă demult și care a căpătat dimensiuni prea mari din cauza amânărilor succesive efectuate de guvernele de dinaintea lui Mihăiță TUDOSE. Este de fapt cadoul pe care și l-a dar azi singur, din lipsă de altceva chiar de Sfinții Mihail și Gavril.

(08 noiembrie 2017)