Soarta rebeliunilor

Dicționarele definesc riguros ceea ce este o rebeliune și cine dorește să vadă definiția să intre pe Internet și va găsi nenumărate definiții, din care s-o aleagă pe aceea pe care o consideră satisfăcătoare pentru el.

Ar fi interesant de enumerat rebeliunile din secolele al XX-lea și din secolul al XXI-lea și de văzut cât dintre ele au fost acțiuni de succes.

La adresa: 

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_active_rebel_groups 

se află o listă a rebeliunilor din care cititorul va vedea care sunt țările unde au loc rebeliuni, care au fost forțele implicate și anii în care s-au produs începând cu anul 1907. Lista este incompletă căci nu include rebeliunea legionară din România care a început  la data de 21 ianuarie 1941.

Rebeliunile sunt caracteristice statelor slab dezvoltate, unde armata este divizată, unde apar vârfuri de putere disjuncte dar echilibrate și șansa de a se impune nu este decisă de partea cuiva. Acolo unde lucrurile sunt așezate, rebeliunea este o aventură caricaturală, fără sorți de derulare, cu final anunțat, iar inițiatorul devine un personaj acoperit de ridicol, exact cum vedem zilele acestea.
Ceea ce s-a întâmplat vineri cu rusul PRIGOJIN și cu gruparea lui WAGNER a purtat numele de rebeliune, dar dacă se analizează mai în profunzime se vede că nu a fost o rebeliune, ci o schimbare de poziție, din moment ce acțiunile lui PRIGOJIN nu au existat decât la nivelul unor discursuri și a unor intenții, fără o finalitate bine definită, căci creierul acestei frământări este dominat de dependențe din care nu are cum să iasă, căci el consideră că firul ghemului său de ață mai are încă multe răsuciri.


(25 iunie 2023) 

PRIGOJIN cotoiul, s-a crezut elefant

Aici nu discut despre cariera lui PRGOJIN, nici despre banii lui, ci despre cât management politic știe PRIGOJIN. Orice manual de management politic are de la prima pagină scris că managementul politic este o știință exactă, așa cum sunt matematica, fizica și chimia, iar cine crede altceva, nu are decât de suportat consecințele.

PRIGOJIN este un bătrânel de 62 de ani, hârșit în tot felul de chestii, unele de succes, altele nu prea, dar oricum în chestii care nu fac cinste nimănui la o analiză din punct de vedere istoric. PRIGOJIN este un manager al unei echipe destul de omogene de indivizi, care pentru bani derulează acțiuni care prin definiție sunt violente, contra cost, în atingerea de obiective precis definite, numiți mercenari. Nu oricine este în stare să coordoneze grupuri numeroase de mercenari, uniți între ei prin banii considerabil de mulți care le răsplătesc rezultatele acțiunilor lor. PRIGOJIN este un excelent manager al mercenarilor și ceea ce a făcut el pe unde a fost confirmă. Numai că managementul la nivel organizațional eu una și managementul politic este cu totul altceva.

În managementul cu mercenari, PRIGOJIN este un fel de elefant, dar în managementul politic s-a dovedit a fi un cotoi. Eroarea pe care a făcut-o PRIGOJIN a fost că privindu-se în oglindă înainte de a porni rebeliunea s-a văzut elefant și chiar a crezut că este elefant, dar în realitate el era un biet cotoi pentru că:

- și-a definit eronat obiectivul,

- a ales greșit momentul,

- nu a evaluat consecințele,

- s-a supraevaluat ca individ,

- n-a avut management în derulare,

- a făcut abstracție de politic.

Managementul politic, pe care PRIGOJIN l-a ignorat total vorbește de importanța pe care trebuie s-o acorzi disproporțiilor. Când reprezinți, 0,001% trebuie să ai o resursă secretă, extraordinar de eficientă, ori PRIGOJIN nu este în posesie unei astfel de resurse, căci nu dispune de laboratoare de cercetare, cum nu dispune nici de strategi din moment ce vineri a făcut gafa vieții sale. Așa se întâmplă celor care suferă de beția puterii și de alergia succesului, când se uită în oglindă nu se mai văd cotoi zgribuliți, ci elefanți țanțoși, puternici, masivi, impunători și sfidători, dar realitatea fiind alta, le servește lecții greu de digerat.

(25 iunie 2023)