Soluțiile proaste

Îmi amintesc de nuvela Alexandru LĂPUŞNEANU a lui Costache NEGRUZZI din care am extras fragmentul:

................

- Oh! pacatosul de mine! striga ticalosul. Maica preacurata fecioara, nu ma lasa sa ma prapadesc!... Dar ce le-am facut oamenilor acestora? Nascatoare de Dumnezeu, scapa-ma de primejdia aceasta si ma jur sa fac o biserica, sa postesc cit voi mai ave zile, sa ferec cu argint icoana ta cea facatoare de minuni de la monastirea Neamtului!... Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niste prosti, pre niste mojici. Pune sa deie cu tunurile intr-insii... Sa moara toti! Eu sint boier mare; ei sint niste prosti!

- Prosti, dar multi, raspunse Lapusneanul cu singe rece; sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar fi pacat? Judeca dumneata singur. Du-te de mori pentru binele mosiei dumitale, cum ziceai insuti cind imi spuneai ca nu ma vrea, nici nu ma iubeste tara. Sint bucuros ca-ti rasplateste norodul pentru slujba ce mi-ai facut, vinzindu-mi oastea lui Anton Sechele si mai pe urma lasindu-ma si trecind in partea Tomsii.

.......................

Vedem de multe ori soluţii proaste date unor probleme practice, soluţii care numai din întâmplare nu au un final dramatic.

Faptul că nu avem o autostradă Bucureşti-Braşov este o soluţie proastă, care în niciun caz nu este dată de nişte specialişti deştepţi.

Faptul că Bucureştiul este sufocat de maşini staţionate aiurea reprezintă tot un lanţ de soluţii proaste, dat în niciun caz de specialişti cu creierul la ei.

Faptul că multe dintre panourile semnalizatoare ale aeroportului au un avion cu botul îndreptat nu în direcţia de drum spre aeroport este tot o soluţie proastă, dată de nişte specialişti lipsiţi de deşteptăciune.

Exemplele sunt nenumărate şi sunt de necombătut căci ele există, ba mai mult, soluţiile bune şi foarte bune se ştiu şi dacă le vedem în alte locuri implementate, este clar că cele proaste, sunt soluţii proaste şi atât. Ele nu sunt date nici de tipi buni, nici de tipi foarte buni, nici de tipi geniali, cum nu sunt date de mediocrii, ci cu siguranţă sunt date de proşti. Punct.

(18 aprilie 2018)

Șoferii prost-crescuți

Un șofer cu carențe de educație se vede de la o poștă prin tot ceea ce face în trafic și nu numai. Față de ceilalți șofer, prost-crescutul:

- nu semnalizează niciodată;

- depășește prin dreapta;

- îți taie fața instantaneu;

- clacsonează tot timpul;

- face să scrâșnească roțile;

- incomodează pe toată lumea;

- arată semnul cu degetul mijlociu;

- aruncă gunoaiele din mers;

- nu oprește la stop;

- trece pe rosu la semafor;

- face semne cu faza lungă;

- alternează depășirile;

- nu păstrează nicio distanță;

- merge inegal ca viteză;

- frânează nejustificat;

- merge pe contrasens;

- șicanează pe toată lumea.

Uneori mă aștept ca persoane cu mașini speciale, cu mulți cai putere și scumpe să aibă ieșiri dintre cele mai bizare, dar lucrurile sunt nuanțate. Sunt și șoferi cu mașini scumpe care se dau în stambă în trafic, cum tot așa sunt șoferi cu mașini penibile, care în realitate sunt pisici, dar conducătorii lor le văd lei fioroși și se comportă cum n-ar trebui, adică neadecvat. Am ajuns imun la cele mai teribile mojicii de trafic și nu am reacții la comportamente deviante ale unor șoferi, rezumându-mă a le zice să meargă în durerea lor, căci nu merită mai mult. Ei sunt cei care crează haosul în trafic pentru că doresc să iasă în evidență și ei cun ceva dacă în fața nevestelor lor sau a iubitelor lor sunt zerouri barate ca virilitate și singura lor manifestare potentă este pedala accelerației și rotirea volanului anapoda cu apăsarea stupefiantă, prelungă și agasantă  a claxonului.

(23 septembrie 2017)