Despre vaccin și despre anti-vacciniști

Nu am nicio explicație de ce tocmai acum au început protestele legate de ceea ce se întâmplă cu legea vaccinării în spațiul mioritic, pentru că:
- parlamentul e în vacanță,
- nu există obligativitatea vaccinării în lege,
- ministrul RAFILA a tot spus că strategia nu include obligativitatea vaccinării.

Partidul AUR vrea să puncteze cu orice ocazie, ca partid de opoziție, că este activ, că se preocupă de problemele poporului și că îi pasă, că nu lasă nimic la voia întâmplării și ciar dacă nu scrie nimic în strategie despre obligativitatea vaccinării George SIMION se simte obligat să tragă un semnal de alarmă ca nu cumva în viitor să se scrie în acea strategie despre obligativitatea vaccinării.

Eu cunosc părinți tineri care nu și-au vaccinat copiii. Cunosc părinți, de asemenea tineri, care și-au vaccinat copiii. Societatea este împărțită, dar în USA părinții sunt sfătuiți să-și vaccineze copiii pentru a-i proteja și acolo chiar pe timpul pandemiei, rata de vaccinare anti-COVID era net superioară ratei de la noi. Nu mă apuc eu să fac apologia vaccinării că nu mă plătește nimeni, dar știu că pe vremea mea, adică în anul 1954 când am intrat în clasa a I-a, a venit o doctoriță cu sora medicală arondată școlii, noi elevii ne-am aliniat unul în spatele celuilalt, ne-am suflecat mânecile de la bluze și am fost vaccinați. Nu au fost consultați părinții, nu ne-a întrebat nimeni ce alergii avem. Știu că niciunul dintre noi, nu a avut probleme grave de sănătate, care ar fi apărut dacă nu am fi fost vaccinați. Eu m-am vaccinat anti-COVID și am 5 vaccinuri. Nu am îndemnat pe nimeni să mă urmeze, știu doar că am făcut covid într-o formă ușoară și nu o singură dată, chiar mai ușoară ca o gripă, ultima dată și eu nici nu am mai luat-o în seamă.

În opinia mea, cei care au copii, trebuie:

- să nu asculte de ce zic unii și alții pe rețelele de socializare,

- să citească documentație scrisă de specialiști avizați,

- să cântărească bine asupra avantajelor și riscurilor,

- să ia decizie pe care să și-o asume în legătură cu vaccinarea copiilor lor.

Este problema fiecăruia ce face cu copilul lor sau cu corpul lor, dar în clipa în care fiecare a luat decizia, să se gândească la costurile care apar și meargă înainte, căci numai așa își rezolvă problemele, fără a face praf în jurul său și fără a-și da cu părerea, căci nimeni nu deține adevărul absolut în nicio problemă.

(17 august 2023)

Vaccinarea în comunism

 Se zice că în comunism lumea era mai proastă. Eu nu cred. În comunism, lumea avea alte preocupări, dintre care enumer:
- preocuparea pentru ziua de mâine,
- preocuparea pentru a avea ce pune pe masă copiilor,
- preocuparea pentru lemne de pus pe foc iarna,
- preocuparea de a nu ajunge la zdup,
- preocuparea pentru ceea ce vorbea fiecare cu fiecare,
- preocuparea pentru a petrece un concediu prin sindicat.
De restul se ocupa statul.
Statul ne dădea case.
Statul îi trimitea pe copii în tabere.
Statul dădea elevilor manuale gratuite.
Statul dădea locuri de muncă tuturor.
Despre vaccinare, lucrurile erau foarte simple.
Toți copiii mergeau la școală.
La un moment dat apărea o echipă în clasă.
Elevii se încolonau cu brațul sau cu piciorul pregătit.
Li se făcea o injecție, care era de fapt un vaccin.
Nici nu știu dacă se schimba acul de la copil la copil.
Nu era întrebat nimeni. Toți eram vaccinați la grămadă.
Dacă veneam acasă și spuneam ceea ce s-a întâmplat la școală, părinții nici nu luau în considerare evenimentul, căci considerau vaccinarea ca fiind ceva obișnuit, normal, căci statul știa mai bine decât ei ce face copiilor lor.
Acum lucrurile s-au schimbat. E democrație. Se zice că lumea este mai deșteaptă. Am mari îndoieli că doar în 30 de ani lumea s-a deșteptat atât de mult încât să conchidă că știe ce face.

(13 octombrie 2021)

Constriți proceduri peste tot

În orice activitate trebuie să fie identificate activități și pentru orice activitate trebuie construită o procedură în care trebuie să se specifice:

• acțiunea de realizat;
• obiectivul urmărit;
• materiale necesare;
• operații de executat în ordinea specificată;
• desene, filmulețe;
• rezultatul final;
• riscuri care apar;
• greșeli ce nu trebuie făcute;
• calitatea procesului;
• calitatea rezultatului;
• și ce-o mai fi necesar...

Să zicem că vrem să spălăm un pahar într-un bar, sub ochii clienților, fără ca aceștia să concluzioneze că niciodată nu vor mai pune piciorul pe acolo.

Inputurile: paharul, detergenții, burete, tavă de scurgere, chiuvetă, jet de apă caldă, jet de apă rece.

Operații:

• se ia paharul;
• se pune sub jet de apă caldă;
• pe burete se ia detergent;
• se freacă paharul în interior și exterior cu buretele;
• se pune paharul sub jetul de apă caldă;
• este privit laharul să se verifice că este curat;
• dacă nu este curat se ia detergent pe burete, se freacă bine paharul;
• se verifică în lumină;
• se clătește bine paharul cu apă rece;
• se pune paharul cu gura în jos pe tava curata și ea;
• se urmărește să nu rămână urme de degete pe pahar;
• după uscare se ia paharul și se pune pe suport.

Procedura are și un film. Barmanul trebuie să citească și să învețe procedura, trebuie să vadă și filmul. Șeful lui va urmări cum execută acesta procedura, prin sondaj.

Ce nu trebuie făcut:

• să se pună apă cu detergent în chiuvetă;
• să se pună nenumărate pahare în apa aceea;
• să fie spălate acolo paharele și să fie lăsate tot în apa murdară;
• să se lipmezească paharele;
• să fie puse la scurs pe un prosop pe tejghea;
• să fie luate de pe prosop fără să fi fost uscate;
• să rămână urme de detergent sau de mizerie pe pahar;
• să se pună paharul cu gura în sus fără ca acesta să se fi uscat.

Sunt nenumărate alte greșeli care nu trebuie făcute. Experiența de barman a unui șef foarte bun este aceea care determină construirea unei proceduri perfecte, simple, ușor de stăpânit și care să fie acceptată de toți cei care analizează cât de curat este un pahar cu care se servește ceva într-un bar.  Pentru orice trebuie să existe proceduri. Chiar și pentru respirat există procedură în sport. 

Cartea bunelor maniere este un set de proceduri.

Cartea de bucate a sandei marin este un set de proceduri.

Toate rețetele după care se fac alifii în farmacii sunt de fapt proceduri.

O ușă se deschide după o procedură.

Ciorba se mănâncă după o procedură.

Dacă făcutul mămăligii înseamnă o procedură, trebuie acceptat că realizarea unei instalații electrice, zugrăvirea unei locuințe, repararea unui automobiil, schimbarea cauciucurilor la o bicicletă dar și băutul unei beri la botul calului, toate se realizează având la bazăproceduri.

Numai că procedurile trebuie scrise, discutate, acceptate și apoi devin reguli obligatorii, foarte greu de implementat de oameni obișnuiți să facă orice după cum îi taie capul.

procedurile se modifică în timp, urmărindu-se rafinarea lor dar și optimizarea, astfel încât devenind obligatorii să nu genereze locuri înguste și să se constituie frână ăn derularea unei afaceri. Viața noastră este făcută numai și numai din proceduri. pe cele mai multe ni le construim singuri, le memorăm, le aplicăm și căutăm să le îmbunătățim. Zicem de cele mai multe ori că așa este bine sau este bine așa, pentru că am obținut de fiecare dată rezultatele dorite.

(14 mai 2017)