Obiceiuri foarte proaste pe Dâmbovița

Politicienii de pe Dâmbovița au prostul obiei să se considere fiecare dintre ei, cel puțin două persoane, dacă nu chiar trei, ca la mărcile de șampon, trei în unu.

O persoană este omul politic, cu sau fără funcție în partid, care știe măsura lucrurilor și are vorba calculată.

O a doua persoană este peroana care se dezbracă de haina omului politic sau a funcționarului public de rang înalt și-și dă drumul la gură cu vrute și nevrute, creând că nimeni nu contorizează tâmpeniile pe care le debitează.

O a treia persoană, este funcționarul public de rang înalt, obligatoriu membru de partid, care ține seama de fișa postului, iar atunci când vorbește nu iese nici din cuvântul partidului, nici din cuvântul definit de politica oficială a statului.

Mai sunt trepădușii mărunți, servitorii care gravitează în jurul celor cu funcții înalte în partid sau în stat și pentru a se face plăcuți sunt ceva mai slobozi la gură, crezând că de pe pozițiile de măscărici, cu zicerile lor tâmpe, fac pe plac stăpânilor, fără să-și dea seama că dacă Dumnezeu le pune mâna-n cap și ajung sus, chiar foarte sus în ierarhia partidului sau statului, zicerile lor de demult, se transformă în tinichele care le atârnă veșnic de coadă și nici o mie de ape nu-i mai spală. În online informațiile migrează necontrolat și chiar dacă unele postări au fost șterse de pe o sursă inițială, nimeni nu mai poate controla capturile și nici ceea ce este preluat pe linkuri de aiurea, de nimeni nu le mai știe numărul. 


(05 iulie 2026)

Aleșii neamului au contribuit la distrugerea învățământului românesc

Nu știu de ce ei își zic aleșii neamului, pentru că sunt aleși dar nu ai neamului, căci neamul înseamnă totalitatea populației care trăiește pe acest pământ, incluzând și pe cei sub 18 ani, ceea ce nu se întâmplă. Dar să acceptăm sintagma de aleși ai neamului, căci cei ce se autointitulează astfel sunt oameni care:
- nu prea au meserie,
- nu prea au terminat facultăți de top,
- nu prea au recunoaștere ca profesioniști,
- au mers și slugărit la partid,
- știu să vorbească despre orice și oricât.

Aleșii neamului au contribuit la distrugerea învățământului românesc prin modul nociv în care:

- au făcut masterate,

- au terminat facultăți,

- au făcut doctorate,

- au exercitat presiuni asupra profesorilor,

- s-au crezut zmeii zmeilor peste educație,

- au contribuit la inversarea scării valorice.

Mulți dintre aleșii neamului au absolvit facultăți de tot râsul, au făcut doctorate în condiții obscure și au votat legi care să le fie lor în avantaj, umilinu-i pe foștii lor profesori. ca să fie totul perfect s-au instalat și în funcții didactice ei sau odraslele lor, fără a avea nici dreptul și nici calitățile necesare. S-au creat adevărate dinastii ale mediocrității în învățământ prin cultivarea nepotismelor, doar prin faptul că sursele de apartenențe erau din rândul celor care-și zic aleși ai neamului.

(04 septembrie 2023) 

17 greșeli pe care le-a făcut sau le face Klaus IOHANNIS

Ca președinte, Klaus IOHANNIS îmi place pentru că respectă fișa postului. El nu este penibilul președinte jucător, ci este președintele discret, care-și vede de treabă și nu mă bombardează pe mine, cetățeanul X cu tot felul de nimicuri sau cu texte neinspirate. El are vorba măsurată și când zice, zice și punct. Klaus IOHANNIS știe limbi străine pe care le vorbește liv=ber, punându-i în dificultate pe cei din jurul lui, ignoranți în serie, unii dintre ei având probleme chiar și a vorbi românește. Klaus IOHANNIS a făcut greșeli atunci când:
01. A fost prea tolerant cu cei care nu știu limbi străine.

02. S-a purtat cu mănuși cu unii care nu meritau.
03. Nu a dat interviuri presei occidentale de mare tiraj.
04. A făcut alegeri neinspirate în cazul unor premieri.
05. Nu a insistat să înceapă și să se finalizeze autostrada Pitești-Sibiu în primul său mandat.
06. A purtat preponderent cravată de aceeași culoare.
07. A avut acea ieșire nervoasă cu raglanul aruncat pe capota mașinii.
08. A avut o purtătoare de cuvânt neinspirată.
09. Nu a folosit eficient procentele obținute în turul al doilea, care-i dădeau o putere înzecită.
10. A acceptat guverne din care unii miniștri erau foarte, chiar foarte slabi.
11. Nu a sancționat sever pe cei care au greșit în crearea listelor de decorații, ca erorile să nu se repete.
12. A avut comportament neadecvat față de un premier femeie.
13. Trebuia să arate poporului că nu a uitat că și el a fost cândva profesor de preuniversitar.
14. Trebuia să aibă un ministru de externe mult mai bun.
15. A lăsat PNL să facă prea multe greșeli, care vor conta în alegerile viitoare.
16. Nu a găsit modalitatea de a stopa interpretările prea lejere legate de închirierea avioanelor.
17. Are un mod prea reținut în a fi prezent pe toate rețelele de socializare.

Ca prezență, Klaus IOHANNIS este un bărbat înalt și cei care știu bine tipologia de bărbat înalt, cunosc că aceștia au o serie de calități, care s-au făcut remarcat și la președinte și va fi o problemă dacă după 2024 următorul președinte sau următoarea președintă nu va fi o persoană tot așa de înaltă, care să fie definită tot cam printre acele calități care stabilesc profilul unui astfel de număr unu în stat.

(17 iunie 2023)

O idee nu proastă, ci foarte proastă...

 În 15 iunie 2022 am avut ideea de a scrie pe acest blog o înșiruire de articole despre 1000 de oameni care m-au dezamăgit. Era vorba numai despre oameni în viață care m-au dezamăgit. Eram extrem de optimist, crezând că oamenii care m-au dezamăgit sunt oameni speciali, încărcați de calități, dar care în raport cu unele criterii ale mele, prin ceea ce au făcut la un moment dat,  au reprezentat elemente pe care le-am încadrat în zona dezamăgirilor.
Am identificat omul.
Am căutat pe Internet CV-ul omului.
Mi-am făcut un șablon.
După ce am găsit suficiente elemente, m-am apucat de scris.
Azi 4 noiembrie pe la trei dimineața am terminat de scris ultimul articol din cele 1000, câte mi-am propus. Nu a fost deloc o muncă ușoară. Nu aș mai face niciodată un astfel de demers inutil, bizar și mai ales inegal, din moment ce a reprezentat un scop în sine. Era interesant dacă îmi propuneam să fac o cercetare sociologică, dar cum nu sunt sociolog, calitatea și complexitatea acestei cercetări ar fi fost îndoielnice.

După ce am făcut săpături prin CV-urile câtorva mii de persoane care m-au dezamăgit am suficiente elemente să trag o serie de concluzii.

Prima concluzie: niciuna dintre persoanele care m-au dezamăgit nu este absolventă a uneia din primele 20 de universități ale lumii, deși unele dintre persoane au scris câte ceva despre cursuri de scurtă durată care nu se verifică în niciun fel, pe la unele dintre acele mari universități.

A doua concluzie: majoritatea persoanelor înșiră în CV-uri tot felul de chestii, multe mastere, absolvirea de cursuri la Colegiul Național de Apărare, cursuri postuniversitare și alte specializări de scurtă durată, cu care să impresioneze prin cantitate, nu prin calitate.

A treia concluzie: persoanele născute după anul 1965 au preferat să meargă la studii la facultăți din universitățile aflate undeva sub linia care le delimitează de primele 35 de universități din cele 75 de universități românești evaluate la nivel național.  

A patra concluzie: extrem de multe persoane care m-au dezamăgit, au terminat o facultate care le-a dat o specializare, dar ele lucrează în domenii total diferite, diploma de licență fiindu-le necesară doar pentru a arăta că au fost în stare să dea niște examene, din moment ce cunoștințele acumulate în facultate nu au nicio tangență cu locurile lor de muncă unde își desfășoară activitatea.

A cincea concluzie: am observat că persoanele care își desfășoară activitatea pe funcții eligibile, numite și aleșii noștri, fie că sunt primari, deputați, senatori sau sunt validate de parlament, în CV-uri au trasee politice sinuoase, ca să nu spun că sunt traseiste.

În acest context, dezamăgirile mele nu sunt mari, căci eu am o teorie: dacă o persoană este de nota 5(cinci) eu sunt de vină dacă îi cer o soluție de nota 8(opt) la o problemă, pentru că ea nu este în stare vreodată să-mi dea o soluție decât de nota 5 sau de o notă sub 5. Dacă din cele 1000 de persoane care m-au dezamăgit identificam și eu 300 de persoane cu CV-uri și cu activitate mult peste medie, consideram că efortul depus s-a justificat. Nefiind îndeplinită această condiție, am munci ca un fraier cam 5 luni degeaba, căci ceea ce mi-am demonstrat studiind, intuiam și nu era nevoie să aprofundez problema că nu mi-a folosit la nimic.

Concluzie: ideea de a face cele 100 de articole despre 1000 de oameni care m-au dezamăgit a fost o idee foarte proastă. Nu am abandonat-o pentru că mie îmi place să termin ceea ce am început.

(04 noiembrie 2022)