Comunism vs capitalism

Eu am crezut că românii s-au săturat de comunism și în 22 Decembrie 1989 s-au ridicat și au înfăptuit o revoluție care să ducă la dispariția comunismului, care pentru întreg poporul a însemnat:
- sărăcie,
- frig, 
- întuneric,
- manipulare,
- egalitarism,
- neperformanță.

În perioada comunistă toți eram la fel, aveam un loc de muncă și așteptam ca partidul:

- să ne dea casă,

- să ne mărească salariile,

- să ne dea bilte de odihnă,

- să ne dea loc de muncă,

- să ne ofere spectacole omagiale,

- să ne cheme la mari adunări populare,

- să ne facă să aplaudăm la congrese,

- să ne impună să-l adulăm pe conducător.

Cetățeanul era cel care aștepta ca partidul să-i dea și lui ceva, oricât de mic, dar să-i dea, să aibă și el o bucurie, mică, dar bucurie să fie, căci el ca om nou, trebuia să aibă conștiință revoluționară, dară.

Capitalismul, am crezut eu, în ignoranța mea, este societatea în care oamenii:

- au inițiativă,

- acceptă să riște,

- au libertatea alegerilor,

- obțin profit,

- au inițiative private,

- se îmbogățesc,

- sărăcesc dacă deciziile sunt rele.

Nu mă așteptam să văd un capitalism ca o struțo-cămilă, în care patronii stau la mila statului, în care capitalul depinde de stat și toți cer de la buget tot felul de facilități, exact așa cum o făceau oamenii muncii când mergeau în audiențe la secretarul de partid pentru a obține o casă, un servici, un bilet la odihnă sau un ban în plus la salariu sau o aprobare oarecare, zi de zi, ceas de ceas, cum o cereau vremurile. Eu mă așteptam să văd cum oamenii își asigură casele la societăți de asigurări și atunci când apar cutremure, inundații sau incendii, societatea de asigurări îi ajută să rezolve problemele. Ori, acum în capitalismul comunistoid, oamenii așteaptă ca statul să-i ajute cu materiale și sume de bani, pentru a-și reface casele. Tot așa sunt și cu situațiile în care în anii secetoși, oamenii, în mintea mea, ar trebui să-și asigure recoltele și societățile de asigurări să-i despăgubească. Statul capitalist are cu totul alte funcții. Ori, văd că statul de azi, se uită la agricultori și aceștia solicită ca statul să le dea banii pentru recoltele compromise. Ceea ce se întâmplă acum, nu mai este capitalism în niciun caz. 

Înseamnă că societatea este pe un drum oarecare, în care se preface că este pe baze concurențiale, unde cererea și oferta joacă soarta economiei, dar în realitate, statul își bagă vârtos coada, căci nu vrea să aibă producători solizi și agricultori pe picioarele lor, ci doar niște marionete pe care să le manevreze după bunul plac. Clasa de mijloc nu este necesară statului, căci aceasta nu mai face jocul statului și staqtul slăbește rău de tot când clasa de mijloc este puternică. Cu oameni deștepți și independenți, statul nu-și mai face jocurile obscure, ceea ce este neconvenabil pentru oamenii politici. Cu patroni, cu transportatori, cu agricultori captivi, la mâna statului, aceștia nu sunt altceva decât mase de manevră și societatea modernă în care deciziile care polarizează averile sunt prioritare, are nevoie de oameni dependenți care la vot să genereze formele ce duc spre direcțiile planificate în laboratoarelor celo care hotărăsc soarta lumii.



(17 ianuarie 2024)