SUV și Tata STOICA, vrăjitorii minciunilor

Mă așteptam ca artiștii noștri care se ocupă de cinematografie, regizori, scenariști și actori să realizeze un film despre escrocheriile de la FNI și CARITAS, să-i facă pe oameni să înțeleagă faptul că schemele piramidale sunt drumuri înfundate. Că oamenii care strâng cu trudă bănuțul, nu au ce căuta să investească în fondurile de investiții de tip fantomatic, unde nu există nici producție și comerț cu arme și nici comerț cu droguri sau cu carne vie, căci numai acestea aduc la un leu investit opt lei profit. Din orice alt tip de activitate, la un leu investit, profitul este cel mult 2,5 sau 3 lei în cazul cel mai optimist. De regulă, activitățile normale, la un leu investit, aduc profit de sub 0,8 lei, în niciun caz nu multiplică investiția de 8 ori.
Din întâmplare azi noapte am văzut pe HBO România filmul Vrăjitorul minciunilor din anul 2017 al regizorului Barry LEVINSON, cu Robert De NIRO, Michelle PFEIFFER, Lily RABE, Alessandro NIVOLA, Nathan DARROW.

Cine vede filmul înțelege modul de gândire al celui care are în minte să deruleze un astfel de demers. Scenaristul care a scris despre Bernie MADOFF a evidențiat cu claritate trăsăturile de caracter ale acestui escroc și dacă și la noi era un scenarist mare, ar fi surprins cam aceleași carențe de caracter, căci toți escrocii au aceleași defecte și același nivel de înțelegere a lumii și a vieții. Am fi înțeles și noi mecanisme care au rămas învăluite de mister, căci niciun escroc nu-și dezvăluie adevăratele gânduri niciodată, pentru că ar apare atunci chiar toate minusurile care-l definesc. Toți mizează pe lăcomia și prostia oamenilor, căci niciodată nu vom vorbi de lipsă de prudență în cazul cărora se trezesc peste noapte investitori, iar sumele transferate spre fondurile de investiții sunt bănuții adunați cu trudă pentru a avea o înmormântare creștinească mai decentă, nu ca pentru oamenii străzii.

SUV și Tata STOICA, dar și alții, nu au fost monumente de inteligență, ci minți diabolice, care au știut să se canalizeze spre atingerea unui obiectiv, folosindu-se cu mare artă de gândirea simplistă, primitivă a celor care nu știu nimic despre bani, escroci și faliment.

Filmul de aseară:

- are un titlu fabulos,

- este cu un subiect magnific,

- dispune de actori măreți,

- este o capodoperă.

Am înțeles ce gândește un escroc, care a pus totul pe ruleta neșansei, pentru a se înconjura de acele onoruri nemeritate, pentru a fi ceea ce n-ar fi ajuns niciodată în afara escrocheriilor savant elaborate, bazate pe simplitatea gândirii unor colectivități largi și pe dorința fiecăruia de a fi o oră vultur dacă toată viața a fost o lighioană oarecare.



(10 februarie 2022)

Avantpremiera dezastrului

Se știe că oamenii sunt făcuți ca prin natura lor să-și maximizeze avantajele, iar profitul este unul dintre ele. Cei care sunt onești, muncitori, calculați, eficienți și mai ales încrezători în viitorul lor, își fac calcule foarte clare legate de:
- activitatea pe care o desfășoară,
- capacitatea lor de a finaliza,
- cererea și oferta pieței,
- asigurarea calității,
- încadrarea în termene,
- consumurile de resurse.
De aceea, ei stabilesc prețuri care sunt întotdeauna undeva în jurul a tot ceea ce oferă piața din domeniul unde ei activează.
În clipa în care în piață apar întreprinzători care oferă un produs sau un serviciu la un preț cu mult mai mic decât media prețurilor din piață, acolo este ascuns ceva necurat, iar surpriza nu va întârzia să apară pentru cel care s-a grăbit să investească bani acolo unde s-a lăsat impresionat de prețul mic, el considerându-se nu investitor, ci chilipirgiu. 
În piața de produse și de servicii există șmenari, țepari, șmecheri pe de o parte și pe de altă parte există naivii, lacomii și mai ales proștii, care se lasă ademeniți să bage bani de bună voie și nesiliți de nimeni în afaceri care nu le aduc altceva decât pierderi, bătăi de cap și suferință.

A fost un joc piramidal la Cluj unde băgai un leu și după trei săptămâni ți se întorceau opt lei. nenumărați inși au băgat acolo banii și au rămas cu buza umflată.

A fost o bancă unde erau create conturi în dolari cu dobândă exorbitantă, dolarul însuși de la 3 lei era evaluat din start la 8 lei acolo. Mulți s-au dus și banca a dat faliment la puțin timp. Tot o altă bancă oferea dobânzi nemaivăzute undeva la depozitele în lei și aveam un student care se și vedea urmând facultatea cu plătirea taxelor doar din dobânzile încasate. Numai că banca a dat faliment.

Un dezvoltator de locuințe etala un desen de bloc într-o zonă ultracentrală, cu necesitatea plății unui avans substanțial, dar per total un apartament acolo era la un preț de excepție, adică foarte mic, undeva la 1/2 din prețul cerut de zona aceea. Dezvoltatorul a prin în mrejele lui mulți creduli și a plecat după aceea cu banii. Acționarea în justiție a dezvoltatorului șarlatan a dus la soluții imposibil de recuperat ceva din bani căci respectivul era un șarlatan blindat, imposibil de scos de la el un leu.

Niște inși bogați au jucat la bursă în condiții excelente bănuții printr-un broker hoț, care după ce și-a făcut plinul, a dispărut și dădea interviuri la televiziuni bucureștene vorbind la telefon dintr-o insulă și făcând mișto de păgubiți, printre ei fiind și un fost ministru al finanțelor.

Orice dezastru are o avantpremieră și aceasta se vede cu ochiul liber de orice om cu scaun la cap, care nu umblă după chilipiruri. Sâmburele țepei de la City Insurance era prețul prea mic, care nu avea vreo acoperire în ceva, iar complicitatea instituțiilor statului trebuie analizată în incapacitatea acestora de a intui dezastrul ce avea să urmeze după cinci ani, adică în septembrie 2021. Oricine trebuia să vadă cu ochiul liber că nu exista nici teoretic și nici practic cum să despăgubești la preț mai mic cu 30% decât media pieței al unei asigurări și să mai ai și un oarece profit ca societatea de asigurări, adică manipulatoare de bani și producătoare de profit tocmai din jocul cu riscul.

(23 septembrie 2021)