Cercetători din universități

 Un ziar consemna în mai 2005:

(05 ianuarie 2026)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru TEODORESCU

L-am cunoscut pe Alexandru TEODORESCU prin intermediul matematicianului Ioan CATONA pe când lucrat în Centrul de calcul al ASE. Era un om înalt, calm și care mi-a dovedit că atunci când vorbește, știe ce spune, căci pe mine mă interesau chestiouni de ASSIRIS limbajul de asamblare al calculatorului FELIX C-256 și Alexandru TEODORESCU m-a lămurit ca un profesionist desăvârșit ce era, cum stăteau lucrurile, căci el făcuse o specializare în Franța.

Alexandru TEODORESCU era coautorul cărții publicate împreună cu Ioan CATONA și Cristian POPESCU despre Sistemul de operare al calculatorului FELIX C 256, publicată în anul 1974 la Editura Academiei RSR, carte de 447 pagini, prefațată de prof.dr.doc. Solomon MARCUS, carte pe care am citit-o cu mare atenție căci aveam un seminar de limbaj de asamblare ASSIRIS la studenții Secției de Informatică Economică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică.

Pe mine m-a impresionat Alexandru TEODORESCU ca profesionist care lucra efectiv cu calculatorul, scriind programe pentru rezolvarea de probleme la locul lui de muncă din ICI. Experiența lui își spunea cuvântul căci nu vorbea din cărți așa cum fac mulți tipi vopsiți în programatori. El folosea documentație originală și experiența proprie și de aceea cee spunea era bun spus, concis, clar și la obiect.

(27 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Leon LIVOVSCHI

În mintea mea, profesorul Leon LIVOVSCHI era o adevărată legendă. Cartea lui de 279 pagini intitulată  Scheme logice : Semnificație, elaborare, verificare, testare și publicată la editura Tehnică din București în anul 1980 era dovada clară că omul când a scris-o știa foarte bine ce înseamnă programarea adevărată a calculatoarelor electronice.

M-a impresionat faptul că Leon LIVOVSCHI de pe poziția lui de profesor universitar, alături de alt profesor universitar și aici mă refer la Nicolae RACOVEANU, au reunit o echipă de informaticieni și au luat la bani mărunți cartea de 520 pagini a lui L. A. ZADEH, E. POLAK de Teoria sistemelor apărută la Editura Tehnică din București în anul 1969. A fost un lucru extraordinar să văd cum doi mari profesori au parcurs capitol de capitol, pagină de pagină acea carte, pentru a înțelege ceea ce au vrut să scrie autorii. Mie, ca începător în ale informaticii mi-a fost util să văd ce înseamnă să studiezi, să notezi, să-ți pui întrebări și să mergi mai departe numai după ce au fost clarificate toate elementele. 

Mi-am dat seama că Leon LIVOVSCHI a ajuns atât de departe, căci nu a lăsat nimic nelămurit și nu a pierdut timpul cu fleacuri, mergând la lucrările fundamentale din domeniu. Eu am luat cărțile pe acre le-a scris Leon LIVOVSCHI și nu au fost puține și m-am uitat la bibliografiile acelor cărți. Cu adevărat, erau acolo cărțile de căpătâi ale domeniului. Mi-am dorit ca în viața mea, să fiu și eu în stare să fiu așa de temeinic cum era Leon LIVOVSCHI, căci el a intrat pentru totdeauna în galeria modelelor mele de viață.


(13 martie 2023)

Un petec de ziar...

În anul 2004 mi-a venit ideea de a coordona o teză de doctorat într-un interval foarte, foarte scurt, cu o muncă de cercetare științifică într-un ritm mai mult decât drăcesc. Aveam un doctorand în stare să facă așa ceva. Am stat de vorbă cu el, i-am spus care erau condițiile de muncă și mai ales riscurile la care mă expuneam eu. Pentru a avea o astfel de abordare, trebuia ca eu să-mi consolidez statutul de cercetător științific, lucru care se realiza doar prin participarea la competiția organizată de CNCSIS pentru cel mai bun cercetător din domeniu meu de activitate.
Am citit documentația.
Am realizat piesele de la dosar.
Am trimis dosarul.
După multe luni de așteptare, mi s-a spus să vin în Aula Magna în 5 mai 2005. Acolo era multă lume și în ultima parte a ședinței s-a dat citire numelor câștigătorilor din categoria celor mai buni cercetători. Atunci mi-am auzit și eu numele. Am mers la prezidiu și mi s-a înmânat Diploma Opera Omnia și o medalie. Din acea clipă am înțeles că s-a deschis drumul de a realiza o teză de doctorat într-un interval scurt, adică 3 ani, căci nu erau regulile existente acum în care 3 ani este un interval normal de finalizare a unui stagiu doctoral. Am avut surpriza să primesc de la un coleg un petec de hârtie dintr-un ziar unde era consemnat evenimentul din Aula Magna, petec pe care-l reproduc și eu aici.

Trebuie să spun că alegerea a fost corectă, căci tânărul cu care am realizat acea teză de doctorat este un foarte bun profesionist, care face cinste Departamentului de Informatică și Cibernetică Economică.

(12 noiembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Maya SIMIONESCU

Maya SIMIONESCU este acum o femeie de 85 de ani.
Maya SIMIONESCU este absolventă a facultății de Biologie de la Universitatea București, promoția 1959.
Maya SIMIONESCU este doctor în biologie din anul 1978, la 41 de ani, cam târzior.
Maya SIMIONESCU a avut între 1973 - 1979 specializări la universități în USA.
Maya SIMIONESCU este membră a Academiei Române.
Maya SIMIONESCU este vicepreședintă a Academiei Române.
Maya SIMIONESCU a publicat sute de articole.
Maya SIMIONESCU a publicat monografii deosebit de importante.
Maya SIMIONESCU are o experiență didactică excepțională. Voi da un exemplu: a lucrat 19 la universitatea Yale, care este pe poziția 17 în topul clor 2100 de universități din lume.
Maya SIMIONESCU m-a dezamăgit că având o experiență absolut remarcabilă în c ercetare și chiar ca director al unui institut de biologie celulară, nu a coagulat o echipă cu care să scoată un tratat fundam,ental din domeniul său, despre care toată lumea să spună că 50 de ani de aici încolo nimeni nu va mai fi în stare să facă ceva mai bun. Este adevărat că Maya SIMIONESCU are o carte de vizită de excepție, numai că literatura de specialitate de aici avea nevoie de o carte de căpătâi, așa cum sunt cele două volume de Analiză matematică ale lui Miron NICOLESCU, Nicolae DINCULEANU și Solomon MARCUS sau volumele de chimie ale lui Costin D. NENIȚESCU, lucrări care dăinuie în timp.

(06 septembrie 2022)

Manuale de informatică pentru elevi (I)

Am în mână o carte intitulată Informatică pentru ciclul primar, nivelul 1, clasele 1-2, elaborată de Rodica MATEI și Dorina MATEIAȘ, carte apărută în Editura Paralela 45,  Pitești, 2011. Cartea are 53 pagini plus un cuprins care arată că autoarele au văzut conținutul structurat în 5 părți distincte. Deși cartea este apărută în anul 2011, prin faptul că se află la vânzare, rezultă că încă mai este recomandată elevilor și aceștia o folosesc, deci o cumpără.

Întotdeauna, când am în față o carte destinată elevilor de vârste fragede, am obiceiul să număr cuvintele tipărite pe câte o pagină la întâmplare, să fac o medie și să trag o concluzie. Ca să am cât de cât o reprezentativitate, am un număr de 17 pagini analizate, căci așa zice statistica și rezultatele sunt următoarele:

pagina 40:  33

pagina 34:  50

pagina 12:  64

pagina 60:  83

pagina 33:  86

pagina 48:  57

pagina 07:  38

pagina 57:  62

pagina 17:  55

pagina 55:  59

pagina 34:  58

pagina 13:  40

pagina 52:  56

pagina 45:  55

pagina 29:  60

pagina 53:  102

pagina 35:  88

Valoarea medie a cuvintelor pe pagină este de 61,52 cuvinte pe pagină, rotunjit 62 de cuvinte pe pagină, ceea ce mie mi se pare mult, pentru un copil de cel mult 8 anișori. Să nu uităm faptul că în carte apar fraze de lungimi destul de mari, unele depășind 20 de cuvinte. Am găsit frază de 27 de cuvinte de exemplu. Se găsesc în text multe cuvinte din limba engleză, precum GIGA, BYTE, ALL PROGRAMS, CAPS LOCK, SHIFT, DELETE, ACCESSORIES, FILL, SOLID COLOR, PRINT, OUTLINE, SIZE, ERASER, LINE, PAINT, dar și altele.

Acum vreo 45 de ani, la biblioteca Centrului de calcul al ASE am găsit o cărticică de informatică  în limba  sugestive franceză  în care folosind desene, fără prea multe cuvinte, se făcea inițierea în terminologia specifică domeniului. Erau acolo două becuri. Unul aprins pus în legătură cu YES și cu cifra 1 și altul stins, pus în corespondență cu NO și cu cifra 0. Se făcea introducerea cu conceptul de bit. Erau acolo multe alte lucruri interesante. Aș fi fost extrem de interesat să găsesc bibliografia cărții și să aflu că autoarele acestei cărți, Rodica MATEI și Dorina MATEIAȘ,au predat informatică vreo 5 ani cel puțin copilașilor de vârstele celor cărora li se adresează cartea. Eu am trei nepoți și ori de câte ori îi întâlnesc, stau de vorbă cu ei și mă transpun vremurilor copilăriei mele, ceea ce mă determină că conchid că în 67 de ani nici nu s-au dublat neuronii la om, nici ziua nu are mai mult de 24 de ore și nici nu a scăzut pofta de joacă a copiilor, pe care școala a ajuns să-i chinuie mai ceva decât lagărele de concentrare naziste.





(15 octombrie 2021)