Ești cântăreț? Mișto de tine!

Acum vreo 17 ani l-am văzut pe STING cântând live vreo 90 de minute fără pauză pe o scenă în San Francisco. Tot cam atunci l-am văzut și pe Elton JOHN cântând tot live tot 90 de minute pe o scenă, alta desigur și în alt moment, dar tot în San Francisco. Se vedea că:
- au repertoriu,
- sunt prezențe,
- aveau forță,
- își păstrau suflul, 
- transmiteau,
- merita să plătesc banu pe bilet la ei.
La noi, dacă ești cântăreț, fie ești angajat la un ansamblu de pe lângă o primărie sau consiliu județean, deci ești slujbaș la stat, fie mergi pe cont propriu și:
- cânți la evenimente,
- apari la televiziuni,
- faci clipuri pe Youtube,
- mergi la spectacole date de primării sau de alte organizații de stat,
- îți consolidezi prezența printr-un scandal cumva,
- te vaiți că sunt vremurile grele. 

La noi nu am văzut ca un cântăreț să aibă repertoriul lui, programul lui, spectacolele lui, fără a cânta la grămadă. Să zicem cântăreața X. Să anunțe un concert cu EA, cu bilete și lumea să dea buluc la National Arena și Ea să fi luat un credit pentru închirierea arenei, pentru sonorizare, pentru orchestră și toate cele. Să se vândă biletele și după spectacol, EA să rămână în buzunar cu o sumă mai mult decât frumușică, după ce și-a achitat creditul. A riscat și a câștigat. La noi se organizează șușe cu nenumărați cântăreți care cântă tot felul de banalități pe versuri de tot râsul. Mai apar și prezentatori care trăncănesc aiureli, iar cântăreții vorbesc și ei tot aiureli ca să-și tragă sufletul. 

Aștept acum să văd cum vine în picaj muzica după ce se implementează voucherele de spectacol, căci vor avea acces la ele tot felul de tanti și de nene care n-au nici în clin și nici în mânecă cu arta, cu talentul și cu performanța, ci stau doar ca cotitură cu mâna întinsă, doar o pica ceva.

(23 iulie 2022)

Ești editor? Foarte bine!

În economia de piață, dacă ești editor, trebuie să procedezi astfel:
- ai banii tăi sau faci credit,
- ai fler și identifici operele literare de succes la public,
- investești în autorii de succes,
- riști cu debutanții, dar pe banii tăi,
- plătești un avans autorului ca acesta să fie mulțumit,
- plătești editurii,
- librăriile cumpără cu banii jos volumele de la editor și riscă,
- editorul face calculele și trage linie, după ce stinge datoriile,
- dacă nu a lucrat bine, a riscat și a pierdut,
- dacă a lucrat bine, a câștigat, are profit și merge mai departe.
La noi nu este așa. Editorul este calic, el cere procent de 30 din valoarea cărții. Nu are bani. Vine autorul la el. Autorul plătește. Îi preia manuscrisul. Îl prelucrează pentru a merge cu forma finală la tipografie. La tipografie, editorul calic nu plătește din banii lui, ci din banii autorului. Tipografia cere 30% din valaorea cărții. Editorul duce volumele la vânzare, iar vânzătorul nu are nici el bani. Are însă procent: 30% din valoarea cărții. Dacă se vând toate volumele, autorul primește 10%.
Cekl mai bine este atunci când editurile au bani de la buget. Se publică reviste cu bani de la buget. Se publică așa-zise volume de interes național cu banii de la buget. Nimeni nu riscă nimic, exact ca în comunism și toată lumea e fericită, căci banul de la buget este drăguț, nemuncit și sprinten, căci sare dintr-un buzunar în altul.

Așa cum românii au caricaturizat comunismul, tot așa caricaturizează capitalismul, pentru că românul vrea să câștige bani mulți, fără să riște el luând credite, ci cheltuind banii altora, spre gloria sa proprie.

(23 iulie 2022)

La operă cu voucherul de spectacol

Abia aștept să merg la operă să plătesc spectacolul cu voucherul de spectacol, căci nu regret banii dați, căci au fost pomană de la ROMAȘCANU.
Nu regret că am plătit bilet să ascult orchestra falsând.
Nu regret că am plătit bilet să ascult soliști cu vocile dogite.
Nu regret că am plătit bilet să văd balerini dându-și duhul pe scenă.
Nu regret că am plătit bilet să văd balerine fluturându-și șuncile în ritm de bolero.
Trăiască mediocritatea!
Trăiască ineficiența!
Trăiască lipsa de talent!
Trăiască PSD!

(23 iulie 2022) 

Cultura la români

Cultura la români a rămas înțepenită în comunism.
Oamenii de cultură nu au intrat deloc în mecanismele economiei de piață.
Cultura vrea bani de la buget și profit barosan de capitalism.
Să zicem că vreau să fac un film. Merg la bancă. Iau credit. Plătesc scenariu. Închiriez echipamente. Plătesc actorii. Realizez filmul. Îl vând cinematografelor. Cinematografele vând bilete spectatorilor. Dacă suma încasată e mult mai mare decât creditul , plătesc creditul, am profit și am făcut un film în condițiile economiei de piață. Am riscat pentru proiectul meu și am câștigat. Dacă am câștigat un profit de 1.000 de ori decât valoarea creditului, bravo mie, înseamnă că ideea din film, actorii și acțiunea au fost recunoscute de spectatorii care s-au îmbulzit să vadă filmul meu.
În realitate, lucrurile nu stau nici pe departe așa. Comuniștii din cinematografie au o idee, cerșesc bani de la buget, realizează și ei ceva, filmul e scremut, nu se vând bilete, nu se recuperează banii băgați, căci investiție nu este din moment ce banii vin de la buget și nimeni nu riscă nimic.
Așa stau lucrurile și în teatre. Actorii sunt salariați. Joacă sau nu joacă, salariul le merge. Au sau nu talent și performanță, salariul le merge. În realitate, ar trebui să se întâmple cum era cu piesa Take, Ianke și Cadîr care se juca cu casa închisă, căci era piesa mare, erau interpreții mari și spectatorii se îmbulzeau să-i vadă pe cei trei mari monștrii sacri Radu BELIGAN, Marin MORARU și Gheorghe DINICĂ.
Acum, ministrul ROMAȘCANU vorbește de vouchere de spectacol. Adică statul dă bani într-o altă formă, dar tot subvenție se cheamă, pentru cei care fac spectacole. Deci nu calitatea, nu conținutul, nu jocul actorilor sunt elementele care să mă facă pe mine să scot banul din buzunar să merg la spectacol. Voi fi obligat să văd spectacole mediocre, să dau de mâncare unor cântăreți fără de talent, căci dacă am voucherul, să nu-l pierd, de voie sau de nevoie, merg să pierd timpul. Cultura comunistă, bazată pe bani de la buget funcționează, iar cu voucherele de spectacol va înflori.

(23 iulie 2022)

Voucherele la români

PSD face ce face și-și dă cu stângul în dreptul. El că vouchere poporului, adică se face că ajută poporul, dar în realitate stimulează lenea, hoția și ineficiența.
Voucherele pentru calculatoare în valoare de 200 de euro au avut menirea să-i îmbuibe pe comercianții de computere, căci poporul celor 40.000 de beneficiari a trebuit să adauge celor 200 de euro încă mulți bani pentru a cumpăra elevilor scule de calitate. Dacă stăm și gândim, a vinde 40.000 de calculatoare nu este de colea, căci comercianții dacă reușeau să vândă 10.000 de calculatoare slabe, căci marea majoritate a populației care dorea calculatoare cumpăra și fără cei 200 de euro. Deci voucherele de calculatoare au fost baloane de oxigen pentru comercianții de echipamente de calcul.
Voucherele de CFR date pensionarilor, în momentul în care peste 60% din ele sunt nefolosite, este clar că reprezintă o formă mascată de a finanța CFR. Ar fi fost o sfârâială dacă pensionarii ar fi mers cu acele vouchere și le-ar fi convertit în bani, căci ei nu merg cu trenul. Eu nu am folosit acele vouchere și nu le voi folosi căci trenurile merg prost, au viteză redusă, au întârzieri, pute în vagoane și la WC, e mizerie și eu țin la sănătatea mea cât de cât. Deci voucherele de călătorie cu trenul nu sunt pentru pensionari, ci pentru a mai da o bulă de oxigen unei instituții de stat nerentabile, într-o formă mascată.
Voucherele de mers pe transportul în comun date pensionarilor cu număr de călătorii nelimitate, sunt exact ca voucherele de CFR, tot o formă de a finanța întreprinderea de transport în comun. Ar fi mult mai bine dacă acele vouchere ar fi transformate în lei. Eu nu am nevoie de vouchere de călătorie pe STB. Dacă vreau să merg de 10 ori pe lună, plăesc 10 călătorii și nu îmbuib o întreprindere de stat să huzurească pe banii dați de stat lor, dar chipurile indirect, căci forțat îmi sunt dați mie acești bani și eu nu am libertatea să fac ce vreau cu ei. E un fel de dragoste cu de-a sila.
Voucherele de vacanță nu sunt pentru popor, ci pentru HORECA. În loc să se dezvolte HORECA, în loc să ofere servicii de calitate, HORECA a crescut prețurile și punct. În realitate, aceste vouchere sunt pentru alții, adică nu pentru a stimula turismul real, ci a umole buzunarele unor șmecheri cu banii de la stat. Este exact ceea ce se întâmplă cu calculatoarele, cu CFR și cu transportul în comun, adică statul finanțează sectorul privat indirect, fără a-l condiționa în vreun fel, fără a fi o formă de stimulare a calității serviciilor pe care HORECA le oferă.
Voucherele de spectacole pe care ministrul ROMAȘCANU sunt forme clare nu de stimulare a culturii reale, ci o formă de a stimula lenea, ineficiența și prostul gust. Dacă artiștii ar fi talentați, ar face spectacole de înaltă calitate, cu siguranță poporul ar merge la concerte, ar umple sălile de spectacole. În realitate, foarte mulți artiști modești nu atrag populația și nici la evenimen=te(aniversări, nunți, botezuri, înmormântări) nu sunt solicitați, drept care cineva s-a gândit să le ofere o șansă, adică să facă șușe subvenționate de primării și să mănânce și gura lor o pâine, căci unde talent nu e, nimic nu e.
În concluzie, atunci când masa produselor și serviciilor este cu mult mai mică decât masa banilor, voucherele nu folosesc poporului, nu ajută poporul, ci servesc unor interese obscure, căci nu stimulează producția, ci sunt o formă mascată de a sta pe loc, de a rămâne ineficienți, risipitori și îngălați.

(23 iulie 2022)