1.000 de oameni care m-au impresionat: Dumitru ZURBAGIU

Pe Dumitru ZURBAGIU l-am cunoscut în vremea studenției. Acum el este un tânăr pensionar. Deci erau vremurile de demult. Aveam seminar de programarea calculatoarelor la grupa lui și am dat un test cu o problemă în care se cerea să se facă o schemă logică. Studenții mi-au dat foile cu schema logică și am remarcat că una dintre acele scheme este foarte corect realizată. L-am întrebat pe studentul care făcuse acea schemă logică dacă absolvise liceu de informatică, iar răspunsul său a fost negativ. Atunci mi-am dat seama că am în față un tânăr cu o gândire foarte bună, bine organizată, care are aplecare spre informatică. Acesta era studentul Dumitru ZURBAGIU. Am discutat mult cu Dumitru ZURBAGIU, căruia eu i-am zs mult mai simplu Mitic, nu Mitică ZURBAGIU, ci simplu Mitică. El după terminarea facultății a mers în industrie cum se spune. L-am mai întâlnit întâmplător prin Piața Romană și de fiecare dată m-am bucurat să aflu lucruri frumoase despre evoluția lui. La un moment dat cineva m-a îndrumat pentru a-mi rezolva o problemă către un domn numit ZURBAGIU Dumitru. Nu i-am spus persoanei că persoana mi-a fost student. Am cunoscut studenți care după terminarea facultății au avut comportament ciudat, deși eu am pretenția că am fost o ființă în proporție de 83,0917634015721% civilizată. Când m-am anunțat la cel cu numele de ZURBAGIU Dumitru am avut surpriza că Mitică nu m-a uitat și am soluționat problema rapid, căci era problema doar de timp, adică o soluție rapidă.
Acum sunt prieten pe Facebook cu Mitică și îmi face o deosebită plăcere să schimb mesaje cu el, căci în mintea mea el rămâne omul care student fiind a dovedit că înțelege informatica în esența ei.

(18 februarie 2023)

Românul care a schimbat România: Ion Luca CARAGIALE

Să fie foarte clar: Ion Luca CARAGIALE nu a schimbat România prin faptul că numele lui este una din cele patru cacofonii admise în vorbirea curentă, fără a strâmba din nas.

Ion Luca CARAGIALE a schimbat România prin:

- piesa de teatru nemuritoare O scrisoare pierdută,

- personajele sale distinct create cu mare artă,

- reflectarea spiritului nostru exact așa cum este,

- modul în care a reflectat defectele oamenilor,

- tratarea cu seninătate și umor a  situațiilor obișnuite,

- crearea Miticilor, acei oameni șterși și banali,

- redarea unei stări de spirit definită prin lâncezeală.

De ani buni se spune că viața bate filmul, dar cu mulți ani înainte se zicea că dacă ar trăi Nenea Iancu ar avea ce să scrie, căci prea multe nu s-au modificat la noi față de acum peste 100 de ani, de parcă societatea românească orie este împietrită, ori face lucruri cu o ciclicitate răzbunătoare, dar nepermisă.

La fiecare ciclu electoral ne reamintim de piesa O scrisoare pierdută și vedem scenă cu scenă cum politicienii noștri repetă cuvânt cu cuvânt ceea ce personajele piesei fac pe scenă. Numai că acum scena este viața, iar efectele se văd.

Chiar săptămânile trecute o politiciană prețioasă, sobră, cu ochelari și tunată a creat involuntar o situație comică de limbaj, care mi-a adus aminte de acea enumerare a anilor unde se vorbea la trecut, dar personajul caragialian s-a dus și în viitor. Cât privește apariția lui Agamiță DANDANACHE nici nu mai trebuie căutată insistent căci unii miniștri sunt cu mult peste personaj cu pamblici sau tire, fără a mai vorbi de cacofoniile care sunt rostite insistent, insolent, neatent și abundent.

Chiar dacă suntem în secolul al XXI-lea, la urnele de vot peste 60% din alegători din care mulți sunt nu analfabeți funcționali, ci analfabeți pur și simplu, sunt din categoria omului turmentat, chiar dacă în ziua votului cele mai frecventate puncte ale comunei, crâșmele, sunt închise, fiecare având în casă o sticlă de ceva, tărie sau molîe.

(17 martie 2020)

(09 martie 2020)