Pe litoral mi-a rămas inima...

Era un cântec în tinerețea mea, care începea cu versul Pe litoral mi-a rămas inima...
Acum, după peste 50 de ani, litoralul arată altfel și anume:
- e mai murdar, 
- e mult mai scump,
- are stratificări,
- deține cluburi zgomotoase,
- are aspect de bazar împuțit.
Doar am mai trecut pe litoral după 1992 când am avut un concediu de coșmar la Neptun unde nu se dormea până la 5 de dimineață, căci se cânta și ceva cu Izaura și ceva cu carpeta Răpirea din Serai. Să nu mai amintesc de harababura de pe plajă, unde existau tot felul de întâmplări halucinante. Deci, una peste alta, Pe litoral nu mi-a rămas inima și punct, pentru că:
- am avut o toxiinfecție alimentară de la o friptură,
- am primit o cameră cu lenjerie ruptă care nu a fost schimbată,
- nu am avut apă la toaleta din baie,
- dușul nu avea scurgere și apa trebuia împinsă cu o mătură.
Nici nu mă miră că acum litoralul este pustiu. Parcarea a fost picătura care a făcut ca paharul să se reverse, dar aberațiile sunt impardonabile și distanța București-Constanța nu diferă prea mult cu distanța București-Varna și prin comparație, numai cine este masochist merge la Mamaia să vâslească apa de la dus spre orificiul de scurgere.

(16 iulie 2022)