Calea Victoriei pietonală - varianta mioritică

Auzisem eu despre Calea Victoriei că a devenit pietonală prin voința primaruluin general Nicușor DAN, dar mă așteptam la o soluție de-a dreptul revoluționară, demnă de un olim,pic internațional, cum se autointitulează respectivul ciufulit, dragul de el. În realitate, Calea Victoriei este fragmentată în foarte multe puncte de fluxuri de autoturisme, căci nu s-a dorit strangularea circulației în București.
Mama, Dumnezeu s-o ierte, avea o o vorbă:
- Ioane, când te apuci să mânânci un c-c-t, ori îl mănânci, ori te lași păgubaș.
În cazul de față, s-a lucrat cu jumătăți de măsură. După opinia mea, Calea Victoriei trebuia de la Piața Victoriei și până la Splaiul Independenței de la blocul Gioconda, să fie pietonală fără nicio întrerupere pentru a lăsa mașinile să circule. Soluții se găseau, pentru că mașinile ar cam trebui să stea în garaje sâmbăta și duminica, iar cei care doresc să circule, au variante nenumărate pentru a evita tăierea străzii pietonale Calea Victoriei, dacă chiar se dorește să fie pietonală. Am mai văzut o soluție așa de bizară în Serbia la Nis și aveam impresia că noi suntem în stare de ceva mai mult, dar se pare că ne plac soluțiile improvizate. În plus, aspectul pietonal este de bâlci, căci bicicletele și trotinetele tot mai circulă. Dacă e bal, bal să fie și era bine ca pe Calea Victoriei să circule doar pietoni și să fie un loc unde oamenii să se imtă în sigurață. Nu m-am simțit în siguranță, căci erau trotinete și biciclete și lumea circula de-a valma, deși dacă era mai zgomotoasă, mi-ar fi plăcut ceva mai mult. Aștept ca pe Calea Victoriei să circule doar pietonii, fără a exista nicio fragmentare, căci imaginea este nepotrivită acum.

(21 august 2023)

Semnificațiile zilei de 23 August 1944

Cine vrea să citească o carte de istorie care să lămurească semnificația zilei de 23 August 1944 mai trebuie să aștepte 100 de ani, până se vor limpezi lucrurile și oamenii de știință vor analiza cu obiectivitate ceea ce s-a întâmplat atunci.

Prin 1950, ziua de 23 August 1944 a însemnat ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist de către glorioasa armată sovietică.

Prin 1960, aceeași zi de 23 August 1944 a însemnat ziua insurecției armate pentru eliberarea țării de  mașinăria de război a Germaniei naziste și pentru înlăturarea asupririi burghezo-moșierești din patria noastră și instaurarea dictaturii proletariatului.

Prin anii 1980, ziua de 23 August 1944 a însemnat ziua începerii revoluției democratice din patria noastră în vederea construirii unei societăți eliberată de exploatarea omului de către om.

Prin anii de după 2000. ziua de 23 August 1944 nu a mai însemnat nimic, pentru că încă nu sunt clare lucrurile și patimile în legătură cu marii actori ai acelei zile sunt încă foarte puternice, iar argumente pentru a le domoli nu s-au inventat încă.

Așa cum degetul de la o mână privit din diferite unghiuri arată altfel, tot așa și ziua de 23 August 1944 este analizată și interpretată după interesele celor care vor să tragă concluzii, iar obiectivitatea devine relativă, în raport cu instrumentele folosite în analiză și cu ideile preconcepute de la care s-a plecat.

(23 august 2022)