Nu s-a schimbat nimic

În vremurile comuniste am întrebat pe părinții mei cum erau alegerile de din ainte de răzb oi și mă minunam de ceea ce-mi ziceau, fără a crede cele spuse, cu butoaiele de țuică și de vin, cu putinile de brânză, cu pâinea aburindă, dar și cu ciomegele de rigoare, în cazul în care alegătorul trișa.
Ceea ce s-a întâmplat de două săptămâni încoace îmi arată că politica dâmbovițeană a rămas înțepenită în moravurile de demult, în care singurele deosebiri sunt legate de faptul că în acele vremuri nu existau nici televiziune și nici rețelele de socializare. Atunci erau afișele. Atunci erau poezioarele zise din gură-n gură sau cântecele, tot așa cântate pe colo și pe colo și preluate cu mult zel de femei la muncă și de bărbați prin cârciumi.
Cine n-o vota la cruce
Paștele să nu-l apuce...
....
Cine-o vota secera,
Să cază cu burta-n ea...
....
Mihalache, lua-l-ar dracu'
Că el ne-a scumpit bumbacu'.
Acum există și televiziuni și rețele de socializare, deci manipularea este la ea acasă, dar în esență, nu s-a schimbat nimic, pentru că poporul nu s-a schimbat și nici nu se va schimba, căci nouă ne pică mâncarea-n gură, băutură avem suficientă și avem femei frumoase, vrednice și deștepte. Așa cum se acționează acum nu diferă cu nimic față de ceea ce era înainte de război. Avem aceiași politicieni mărunți, care nu văd mai mult decât lungul nasului, fără a depăși micimile cotidiene și fără a avea coloană vertebrală. Nici nu mă miră că de la perioadă la perioadă, oamenii dezvoltă limbaje de lemn. Comuniștii aveau limba lor de lemn. Acum avem limba noastră de lemn și nu ne ieșim din șabloane, căci viața noastră nu este altfel acum ca acum 80 sau 90 de ani, din moment ce obiceiurile noastre nu s-au schimbat și structura populației pe sexe, vârste, calificări a rămas cam aceeași. Despre analfabetism lucrurile sunt cam la fel ca atunci demult.



(16 mai 2025)