Azi este 30 decembrie 2024 și se împlinesc 77 de ani de când Regele MIHAI Î a abdicat și România a devenit republică populară, adică un stat comunist, satelit al Uniunii Sovietice, alături de alte state precum Bulgaria Polonia, Ungaria Albania RD Germană, Cehoslovacia, alcătuind țările lagărului socialist. Comunismul în România a însemnat egalitate în sărăcie. rememorez anii de groază pe care i-am trăit în comunismul întunecat al lui Gheorghe GHEORGHIU DEJ și al lui Nicolae CEAUȘESCU.
Nu mi-e dor de frigul din casă îndurat în iernile grele.
Nu mi-e dor de cozile de la alimentara pentru un kil de acrne.
Nu mi-e dor de cartofii cu pământ de la aprozar.
Nu mi-e dor de întreruperile de curent electric și de gaz.
Nu mi-e dor de cartela de 20 de litri de benzină pe lună.
Nu mi-e dor de lipsa hârtiei igienice.
Nu mi-e dor de galantarele goale din magazinele Alimentara.
Nu mi-e dor de Moș Gerilă.
Nu mi-e dor de lipsa bananelor și a portocalelor în ajun de sărbători.
Nu mi-e dor de salamul cu soia.
Nu mi-e dor de copitele de porc, numite și adidași.
Nu mi-e dor de puiuții câte doi la pungă, numiți și frații Petrăuș.
Nu mi-e dor de serile cu două ore de program de televiziune.
Nu mi-e dor de minciunile care se spuneau la televizor despre bunăstarea noastră.
Nu mi-e dor de spectacolele grandioase de pe stadioane care făceau cultul personalității.
Nu mi-e dor de activiștii și de nomenklaturiștii îmbuibați.
Nu mi-e dor de frigul din casă îndurat în iernile grele.
Nu mi-e dor de cozile de la alimentara pentru un kil de acrne.
Nu mi-e dor de cartofii cu pământ de la aprozar.
Nu mi-e dor de întreruperile de curent electric și de gaz.
Nu mi-e dor de cartela de 20 de litri de benzină pe lună.
Nu mi-e dor de lipsa hârtiei igienice.
Nu mi-e dor de galantarele goale din magazinele Alimentara.
Nu mi-e dor de Moș Gerilă.
Nu mi-e dor de lipsa bananelor și a portocalelor în ajun de sărbători.
Nu mi-e dor de salamul cu soia.
Nu mi-e dor de copitele de porc, numite și adidași.
Nu mi-e dor de puiuții câte doi la pungă, numiți și frații Petrăuș.
Nu mi-e dor de serile cu două ore de program de televiziune.
Nu mi-e dor de minciunile care se spuneau la televizor despre bunăstarea noastră.
Nu mi-e dor de spectacolele grandioase de pe stadioane care făceau cultul personalității.
Nu mi-e dor de activiștii și de nomenklaturiștii îmbuibați.
Nu mi-e dor de aplauzele de la congresele pcr triumfaliste care băteau în cuie stagnarea și sărăcia.
Toate le vreau șterse din memoria mea, dar chiar dacă au trecurt 35 de ani de la Revoluția Română, nu se estompează și mă bântuie în tragismul lor, căci așa sunt toate nenorocirile, dor și rămân în memorie.
(30 decembrie 2024)
Toate le vreau șterse din memoria mea, dar chiar dacă au trecurt 35 de ani de la Revoluția Română, nu se estompează și mă bântuie în tragismul lor, căci așa sunt toate nenorocirile, dor și rămân în memorie.
(30 decembrie 2024)
No comments:
Post a Comment