Hai să mințim frumos, că ne stă bine și ne place

 Mulți români plecați în lume, după ceva timp se întorc în țară. Nu sunt bogați. Nu sunt realizați. Se întorc cu coada între picioare pentru că nu s-au realizat. dacî într-o țară cu 20 de milioane de suflete ei nu au spart avioane cu ciocane de lemn, șansa de a face minuni în America unde sunt 260 milioane de suflete, este și mai mică.
Pentru a camufla insuccesul, mulți zic că s-au întors acasă mistuiți de dorul de acasă. Este modul cel mai simplu de a masca insuccesul. Un om de succes, acolo și-a făcut un nume:
- a jucat în filme,
- a cântat la MET,
- a fost invitat la președinte,
- ziarele au scris despre el.
Dacă nu s-a întâmplat așa ceva, înseamnă că respectivul nu a avut succes și a venit, cum a plecat, adică un anonim. Dacă aici era profesor universitar sau cercetător, în America, dacă avea succes era la una din primele 10 universități ale lumii, avea lucrări publicate în mari edituri, lucra cu echipe care precis erau nominalizate la premiul NOBEL
Eu nu cred nici umbra mea, deci nu-i cred pe cei care se întorc acasă săraci, fără realizări, dar spun că sunt mistuiți de dorul de acasă.

Știu români realizați în alte țări care au un rost acolo și care-și pregătesc revenirea în glorie aici și se vede că e o mare dorință. Dorul de casă îi mistuie, dar acasă înseamnă pentru ei altceva, ei fiind oameni cu un statur clar, recunoscuți în țara de adopție, dar care au investit în satul natal, să aibă confort la bătrânețe. Ei vin călare pe cai albi.

(05 februarie 2022)