Interfețele comune

Stau și mă minunez cum fac unii dezvoltatori interfețele, de te pun la grele încercări. În mod normal, ar trebui ca interfața să fie atât de simplă, încât utilizatorul nou să folosească aplicația ca și cum o știe de-o viață. Îmi aduc aminte că eram pe aeroportul din Hamburg și acolo erau multe screen touch-uri care te îmbiau să le utilizezi. Mesajul cu care te întâmpinau era de bun venit în limbile germană, franceză și engleză. Erau în dreapta sus și cele trei drapele, ceea ce însemna că clientul avea posibilitatea să aleagă limba în care dorește să interacționeze.
Am ales limba engleză. Au apărut niște butoane, exact pe care eu le așteptam, de parcă aplicația era făcută special pentru mine. Am interacționat direct, fără nicio problemă, ca și cum lucrasem cu acea aplicație de când mă născusem. Am căutat să înțeleg cum reușiseră dezvoltatorii o asemenea performanță.
Cei ce construiesc o interfață trebuie să studieze clar colectivitatea căreia se adresează aplicația. Cei ce formează colectivitatea au anumite probleme de rezolvat. Unele probleme diferă ca frecvență de rezolvare față de altele și dezvoltatorii trebuie să știe cu precizie acest aspect, pentru a nu include în interfață elemente care frizează penibilul prin lipsa lor de importanță.
Eu, dacă vreau să intru pe un portal cu muzică și acolo se găsesc de toate pentru toți, interfața trebuie să mă ajute că găsesc ceea ce mă interesează. Să iau de exemplu site-ul oficial al lui Electrecord, care este un exemplu de AȘA NU!
Are în stânga sus cuvântul Electrecord și dacă dai click pe el, se obține pagina pe care ești, ceea ce arată o chestie inutilă din start. În aceeași linie se află:
- acasă,
- știri,
- servicii,
- despre,
- echipa,
- contact,
- căutare.

În partea dreaptă se află numerele 01, 02, 03 și 04 care duc spre nicăieri, căci ceea ce este pus la dispoziție este de-a dreptul nesemnificativ, informațiile au caracter repetitiv de știri, studio de producție, artiști care ne-au onorat cu prezența lor.

Așa cum este construită interfața aceasta evidențiază limitele managementului acestei organizații care stă cu c-rul pe un tezaur inestimabil, pe care nu știe să-l folosească.

Interfața trebuia să conțină:

- contul meu,

- tipuri de muzică,

- artiști,

- compozitori,

- titluri de cântece,

- ani de înregistrare,

- posibilitatea de a face liste,

- abonamente.

Dacă dorea să închirieze instrumente și echipamente, nu trebuia să fie Electrecord, un simbol, ci un srl amărât. Dacă dorea să se promoveze ca echipă managerială trebuia s-o facă doar după ce profitul avea 8 zerouri după o cifră semnificativă.


(25 februarie 2022)