Am văzut tot felul de abordări în politicile de difuzare și utilizare a fotografiilor unor culturiști. Sunt abordări dintre cele mai interesante, uneori orientate spre profit ca obiectiv, nu și ca realizare.
La noi se tipăresc ceva reviste de culturism, adaptate după o serie de reviste din străinătate. Cândva ele aveau și postere. Viața și renumele culturiștilor înseamnă imagine în primul rând. Arnold SCHWARZENEGGER a devenit și mai mare, deși el era foarte mare în primul rând prin lejeritatea cu care a permis ca fotografiile sale să fie preluate sub toate formele, inclusiv sub forma posterelor, fără restricții prea dure de ordin comrămâne cumva într-o enciclopedie online cu suficient de multe elemente, pentru a ști generațiile ce vor urma cine a fost ercial. El a devenit idolul tinerilor culturiști pentru că:
- era foarte bun în meseria lui,
- pozele lui circulau și lumea știa de el,
- dispunea de poze dintre cele mai spectaculoase,
- avea acea performanță care era tangibilă,
- nivelul calitativ al pozelor era special,
- prin prezența sa invita la performanță.
Văd acum tot felul de aplicații web de culturism cu poze:
- de calitate foarte slabă,
- cu restricții de reproducere,
- suprascrise și neinteligibile,
- special făcute de neutilizat,
- incomplete și neinteresante.
Cine crede că la ora actuală nu există nenumărate surse de inspirație pe Internet, se înșeală amarnic. Orice culturist care a atins un anumit nivel de performanță ar trebui să fie suficient de atent cu imaginea lui pentru a fost respectivul și mai ales, prin ce s-a remarcat. La noi nu există forme concrete de încurajare a culturiștilor prin:
- reclame plătite,
- postere semnate,
- demonstrații plătite,
- activități de promovare,
toate bine puse la punct care să aducă ceva venituri culturiștilor importanți ai țării, mai ales că sportul acesta are pe zi ce trece o și mai mare aderență la tineri.
Cunosc o serie de culturiști deosebit de valoroși care dispun de fotografii de foarte bună calitate, direct utilizabile într-o Enciclopedie Digitală a Culturiștilor din România - EDCR, dacă o astfel de lucrare ar fi realizată de cineva. Lucrurile trebuie și mai mult accelerate acum de când fotografia digitală este laîndemâna tuturor, pentru a crește șansele operaționalității unei astfel de abordări, cu articole scrise de culturiștii înșiși, dar și de alte persoane care sunt apropiate acestui sport. Până una-alta, rămâne gistul amar al disproporției dintre cerere și ofertă, în sensul că în piața fotografiilor despre culturiști, comportamentul celor care dispun de materialul în format digital este disproporționat, ca și cum cererea ar fi de 1.000 șo oferta ar fi de 10, deși în realitate oferta este de 1.000 și cererea este de 5. Mi se pare nefirească suprascrierea până și a pozelor de grup, de calitate jalnică de pe la concursuri, care cu siguranță nu prea interesează chiar pe nimeni, mai ales în ideia de comercializare pe bani grei. Toată lumea se visează miliardar, numai că miliardul de euro nu se face din poze, ci din idei de cu totul altă natură. Cu pozele gestionate corect se face managementul succesului și al faimei unui sportiv, acum și peste timp.
(10 aprilie 2018)
No comments:
Post a Comment