Ce calități trebuie să ai, dacă vrei să faci un doctorat pe bune? (I)

Există mai multe feluri de a face un doctorat, dar pentru că eu nu mi-am pierdut timpul cu aiureli, voi scrie aici despre calitățile pe care trebuie să le ai, dacă vrei să începi un stagiu doctoral, pe bune.

În primul rând, trebuie să fi un om realist și extrem de practic, pentru că nu te apuci să faci un doctorat, care durează cel puțin trei ani, doar pentru a avea o diplomă și doar pentru a scrie pe o carte de vizită în dreptul numelui tău Dr sau PhD pe cartea de vizită sau pe plăcuța biroului tău, căci nimeni nu va fi impresionat de titlurile academice, dacă obiectul muncii tale este de cu totul altă natură.

În al doilea rând, trebuie să fi un om muncitor, căci stagiul doctoral înseamnă muncă, muncă și iar muncă, pentru că nimic nu cade din cer și tot ce se obține se face cu sudoarea frunții în multe, chiar foarte multe ore de stat la bibliotecă, de lucrat la calculator, de construit tot felul de variante de soluții, în care eșecurile pândesc la tot pasul și în care succesele vin greu, căci teza de peste 150 de pagini nu se scrie singură.

În al treilea rând, trebuie să fi un om rezistent, căci în cei trei ani cel puțin cât durează stagiul doctoral, apar tot felul de probleme, care mai de care mai presante, care nu au legătură cu doctoratul și dacă nu ai rezistența necesară, te depărtezi de la obiectivul tău de a derula stagiul doctoral în ritmul pe care ți l-ai planificat și este începutul sfârșitului. Totul se duce de râpă și orice încercare de a relua ciclul de muncă întrerupt pentru a face altceva este asemănător unui calvar greu de traversat.

În al patrulea rând, trebuie să fi convins că munca ta nu ți-o poate face nimeni în afară de tine, stagiul doctoral nu este muncă de echipă, niciodată nefiind vorba de tema noastră de cercetare, referatul nostru, teza noastră de doctorat, ci tot timpul este vorba de documentarea pe care am realizat-o eu, referatul pe care l-am elaborat eu, soluția originală pe acre am obținut-o eu în procesul de cercetare științifică și de teza de doctorat a mea, pe care eu singur mi-am scriso sub coordonarea conducătorului științific.




(15 septembrie 2025) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Elena CĂTUȚ

În clasa a V-a nu mai aveam ore doar cu învățător. La fiecare disciplină venea un profesor. Prima mea oră de elev în clasa a V-a a fost o oră de istorie. A venit la clasă o doamnă profesoară, despre care am aflat că se numea Elena CĂTUȚ. Era o femeie înaltă, foarte îngrijită, avea haine alese și niște cercei măricei. A venit și ne-a prezentat prima lecție de Istorie antică. Mie nu mi-a plăcut deloc istoria, că era istorie antică sau istorie medievală sau istorie modernă sau istorie contemporană. Dacă în cartea de istorie s-ar fi găsit documente pe acre eu să le citesc, să le interpretez, aș fi fost de acord. Istoria, așa cum era ea scrisă, îmi ridica încă din copilărie multe semne de întrebare, căci acolo scria cum că așa a fost, cum zicea autorul și nu altfel. Deși trecuseră mii și mii de ani, aveam curiozitatea să știu de unde era autorul manualului atât de sigur pe ceea ce spune.
Istoria nici nu mi-a plăcut că mă forța să învăț ca bezmeticul tot felul de date, nenumărați ani între care au stat pe tron regi, împărați, domnitori, de parcă viața mea ar fi depins de acele date care deveneau un cârnat de numere fără valoare, căci nu însemna că dacă știam anul cutare sa anul cutare, mă duceam să mă joc sau mi-ar fi dat mama o mâncare mai bună. Doamna profesoară Elena CĂTUȚ am avut senzația că nu era atât de strictă la acești ani și cred că și de aceea nu mi-am manifestat reținerea față de lecțiile de istorie. 
Era o calamitate să învăț pentru teza de la Istorie. De aceea mergeam la o verișoară a mamei, tanti TIA, care ghicea în cafea foarte bine. Îmi făcea mama o cafea, de fapt un surogat UNICA, îl beam, răsturnam cana cu zațul într-o farfurioară, făceam semnul crucii și mergeam la tanti TIA. Ea îmi spunea litera cu care începe subiectul tezei de la istorie. Doamna Elena CĂTUȚ dădea teza pe 3 numere, deci erau să zicem 15 lecții și oricine care vrea să calculeze probabilitatea de succes la 3 trimestre, va vedea că tanti TIA era o ghicitoare foarte bună din moment ce în clasele a V-a, a VI-a și a VII-a la istorie eu învățam chinuit nevoie mare de-mi trecea transpirația pe coloana vertebrală doar o lecție și de fiecare dacă la cele 9 teze, exact subiectele previzionate din cititul cafelei mi-au revenit și am luat note bunicele, nu nota maximă, căci nu era de nasul meu așa ceva.

(16 ianuarie 2023)

Cine pe cine alege la doctorat?

Apare întrebările firești:
- doctorandul își alege conducătorul științific?
- conducătorul științific își alege doctoranzii?

Am avut calitatea de conducător științific de doctorat și trebuie să spun că eu mi-am ales doctoranzii. Pentru a fi doctorandul meu, un tânăr sau o tânără începea să lucreze cu mine încă din vremea studenției. Mai întâi lucram la cursuri și la seminarii, după aceea pe la cercurile științifice. Lucram și pe la contracte de cercetare. Finalul studiilor de licență era colaborarea la elaborarea lucrării de licență, unde eu eram conducător științific. Pe tot traseul de 2 - 3 ani îmi dădeam seama de calitățile studentului și apreciam în mod deosebit:

- seriozitatea,

- eficiența,

- punctualitatea,

- perseverența, 

- corectitudinea, 

- modestia,

- calmul,

- echilibrul.

Nu mi-au plăcut niciodată slugarnicii, lăudăroșii, distrații, superficialii, bășcălioșii, mincinoșii, ineficienții, încrezuții, leneșii, șmecherașii. Am dispus de suficiente tehnici și metode de a-i identifica pe toți cei care nu erau după profilul definit de mine. dacă vedeam un tânăr că îndeplinește cerințele de care aveam nevoie, îl întrebam dacă dorește să derulăm împreună un stagiu doctoral. Dacă aveam în anul respectiv trei locuri la doctorat, eu puneam doar la trei tineri pe care îi consideram cei mai valoroși în raport cu criteriile mele întrebarea și la colocviul de admitere eu aveam trei candidați. Ei erau pregătiți să facă față exigențelor comisiei, astfel încât să nu mă trezesc în situația că am trei locuri și dintre cei cărora le-am adresat invitația de a se prezenta la colocviul de admitere, să fie vreunul care nu obține punctajul necesar ocupării unui loc. 

Au fost situații când am lansat invitația unor studenți foarte buni și aceștia m-au refuzat. Au fost și situații când studenții au zis da și nu s-au mai prezentat. Oricare dintre cei cu care am discutat și m-au evitat, dacă reveneau, refuzul meu era categoric, pentru că greșisem când i-am considerat serioși.

Mie mi s-a părut corect să procedez așa, pentru că stagiul doctoral nu este așa cum ar crede unii tot un fel de studenție. În stagiul doctoral, se face cercetare științifică, se caută soluții originale, ori acestea nu apar pocnind din degete, ci este un proces greu, îndelungat, presărat de insuccese uneori, iar lucrul în aceste condiții presupune încrederea doctorandului în conducătorul lui științific, dar și a conducătorului științific în doctorand, căci niciodată conducătorul nu trebuie să-și răcească gura de pomană și doctorandul să persevereze într-o eroare, care duce așa cum duce orice drum înfundat către nicăieri.

Pe toată durata în care am fost conducător științific de doctorat, am avut onoarea să lucrez numai cu tineri foarte valoroși, care se încadrau în profilul definit de mine și după atâția ani, spun că alegerile făcute de mine nu a fost greșită,  am finalizat cu susținere de teză de doctorat în proporție de 87%. Restul de 13% au fost cazuri nefericite, dar trebuie să nu uită, că și fabrica de porțelanuri Rosenthal are pierderi de 13%, dar produsele care ies de pe porțile ei sunt perfecte.




(19 decembrie 2022)