Inutilitatea studiilor de fezabilitate

Există mai multe modalități de a fura legal banii de la stat. Una dintre ele este elaborarea studiilor de fezabilitate inutile. 

Vrea cineva să construiască un spital, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, spitalul nu se construiește.  Peste ani, dacă se reia ideia cu spitalul, se mai face un studiu de fezabilitate. Spitalul tot nu se construiește. Și tot așa.

Vrea cineva să construiască un stadion, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, stadionul nu se construiește.  Peste ani, dacă se reia ideia cu stadionul, se mai face un studiu de fezabilitate. Stadionul tot nu se construiește. Și tot așa.

Vrea cineva să construiască o autostradă, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, autostrada nu se construiește. Peste ani, dacă se reia ideia cu autostrada, se mai face un studiu de fezabilitate. Autostrada tot nu se construiește. Și tot așa.

Vrea cineva să construiască un ceva, orice, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, acel ceva, acel orice nu se construiește. Peste ani, dacă se reia ideia cu acel ceva, acel orice, se mai face un studiu de fezabilitate. Ceva-ul, orice-ul tot nu se construiește. Și tot așa.

A face studii de fezabilitate este deja un sport național pentru că:

- se fură prin ele bani foarte mulți,

- caracterul lor este repetabil,

- dacă sunt prost făcute nu contează,

- durata de viață este prea mică la ele,

- reprezintă ceva independent de orice,

- nu presupun nicio responsabilitate,

- nu necesită calificări grozave,

- câteva pagini cu elucrubații scrie oricine,

- sunt de inutilitate maximă.

Consider că DNA ar trebui să studieze aceste studii de fezabilitate ca forme de corupție în cazul în care se fac și nu sunt utilizate, dar și în cazul în care se vede că ele au fost de calitate îndoielnică, mai ales când ceea ce se realizează pe baza lor nu se dovedește a avea utilitate socială, așa cum se întâmplă cu acele telegondole ce nu duc nicăieri, acele azile de lux pentru bătrâni sau acele parcuri și stadioane făcute în locuri neadecvate. 

(16 martie 2018)

Nevoia socială

Nenumărate aberații se nasc din capul înfierbântat al unora sau din orgoliile nemăsurate ale altora. Ei motivează acele stupizenii prin nevoia socială. În acest fel:

- se înfiinșează facultăți fără studenți;

- se construiesc azile de bătrâni pustii;

- se suprapopulează specializări;

- se supradimensionează clase;

- se definesc profesii nefrecventate;

- se crează posturi ce nu se ocupă.

Pentru a da credibilitate, acei indivizi imaginativi, dubioși, aiuriți și cu sete de a fi luați și ei în considerare cumva, își caută niște prieteni pe la oarece instituții centrale, de regulă directori, cu semnătură în pix. Îi roagă pe aceștia să facă niște referate drăguțe prin care să spună că ei acolo, în acele instiruții, au nevoie ca aerul de nu știu ce specializare, exact ceea ce solicită amicul lor, ei ca directori fiind pentru acesta un fel de personaje providențiale. Cu câteva astfel de răvașe, indivizii merg și solicită oarece, tocmai pentru că nevoia socială este stringentă și universul nu mai avansează dacă acel oarece nu se înființează. Știu eu niște cursuri de mastere înființate așa și care n-au funcționat niciodată din cazuă că n-au avut candidați. Una este așa-zisa nevoie socială, artificială generată de o rugăminte și cu totul altfel stau lucrurile pe piața muncii.

În opinia mea trebuie cumva responsabilizat totul. În Franța știu că poeții care au colaborat cu guvernul de la Vichy au scris pe volume un text care arată acest lucru, blamabil. La noi, poeții care l-au cântat pe dictator zburdă zglobii, ca și cum ar fi fost oponenții fervenți ai comunismului. cei ce invocă nevoia socială și dezvoltă alocări de fonduri ineficiente trebuie sancționați dur, iar a doua șansă de a face asemenea ghidușii să nu le mai fie acordată. Ei trebuie arătați cu degetul și altora să li se spună despre ei: așa nu!

(07 iulie 2017)