Primitivismul economiștilor dâmbovițeni și cel al așa-zișilor analiști mioritici, mă sperie îngrozitor. Îi aud vorbind despre:
- sustenabilitate,
- eficiență,
- profitabilitate,
- productivitate,
- cize,
- stagnări,
- proporții,
- macrostabilitate,
cu atâta ușurință, dar nu este greu de văzut că sunt de un descriptivism oribil, ei nefiind în stare să asigure nici măcare profitabilitatea unui closet public.
Abordările lor primitive, vulgare și neinteresante s-au văzut mai ales în anul 2009 când prezidentul le-a zis că economia românească nu este afectată de nicio criză, căci se alegea, iar ei au aplaudat frenetic zidul care înconjura țara și o ocrotea de criză. Iar după alegeri, evident criza s-a năpustit distrugătoare asupra salariilor românilor care au scăzut cu 25% zic unii, cu 40% zic gurile rele.
Acum se poartă o teorie conform căreia pe timpul lui CEAUȘESCU la 3 muncitori era una bucată pensionar, în timp ce acum raportul ar fi cam de 1:1, adică un muncitor ține în spinare un pensionar. Așa cum este prezentată problema cu:
- prea mulți pensionari,
- prăbușirea iminentă a sistemului de pensii,
- rolul exclusiv al pensionarilor consumatori,
este clar că analizele duc spre o singură direcție și anume exterminarea pensionarilor, care sunt:
- inutili,
- nenecesari,
- neproductivi,
- consumatori,
- bolnăvicioși,
- plimbăreți,
- încurcăreți,
- guralivi,
- plictisitori,
- răutăcioși,
- retrograzi,
- absurzi.
Lumea uită că timpul nu stă în loc și fiecare este tânăr, adult, matur și bătrân pensionar, ceea ce sunt sigur că nu va conveni nimănui să vadă tinerele generații blamându-i și arătându-i cu deștiul ca pe iultimele scursuri, pe acești nefericiți de bătrâni, pensionari, triști și mai ales uitați și detestați fără să aibă vreo vină că-și urnează cursul firesc al vieții, înainte de plecare.
Dar să revin la acei analiști și economiști stupizi care vântură acel raport de 1:1 între muncitori și pensionari, prevestind zile negre gândindu-se la anii 2032 și 2033 când avalanșa de decreței va penetra sistemul de pensii. Acești analiști și economiști obscuri, vulgari, primitivi și anoști uită că societatea a traversat niște momente precum:
- informatizarea,
- cibernetizarea,
- robotizarea,
- mobilezarea,
care au adus noi valențe productivității muncii și calității produselor, punând accent pe fiabilitatea acestora. În noul context creat, sunt sigur că niște economiști și niște analiști cu creier, nefiind cazul celor de pe meleagurile noastre cele mioritice, ar calcula o chestie numită muncitorul echivalent și ar descoperi că un muncitor de acum este cel puțin cât 3-5 muncitori echivalenți de acum 50 de ani și ceea ce i-ar surprinde este faptul că profilul pensionarului-consumator nu s-a prea modificat, ba din contră, din cauza nenumăratelor privațiuni, un pensionar de azi este undeva la 0,7 dintr-un pensionar de acum 50 de ani. Rezultă fără dificultate că raportul de 1:1 este nerealist, ci un raport de 3:1, adică 3 muncitori echivalenți la 1 pensionar echivalent ar fi cu mult mai apropiat de o abordare științifică, realistă, decentă, nealarmistă și mai ales riguroasă a problemei.
Când îl aud pe eternul Mugur ISĂRESCU, cel cu crâmpoșia lui, vorbind despre echilibre și dezechilibre, mă sperii și-mi pierd somnul. Suntem în secolul al XXI-lea și bietul de el trăiește în Evul Mediu al iluminismului inchizițional, fără să înțeleagă provocările de azi. Euro în 2020?
(13 martie 2018)
