Unii oameni au crezut că sunt în stare să creeze modele de dezvoltare a societății, după criterii de performanță așa cum le visează ei și cum cred ei că lumea ar fi posibil să se organizeze și să se dezvolte. Ipotezele de lucru ale acelor gânditori arată că ei gândesc profund, că sunt deasupra celor din jurul lor și că sunt în stare să mobilizeze masele pe care ei le conduc spre a implementa modelul creat.
Așa s-a întâmplat în 7 noiembrie 1917 când Vladimir Ilici LENIN punea în operă ideile lui, dar și pe cele ale lui Friedrich ENGELS și ale lui Karl MARX. Noi românii avem un proverb: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Așa a fost și în cazul Marii Revoluții Socialiste din Noiembrie. Una au visat proletarii înainte de 1917 și cu totul s-au petrecut lucrurile mai târziu, căci socialismul nu a însemnat egalitate în bogăție, ci a fost egalitate în sărăcie și în stagnare.
În opinia mea, oamenii sunt extrem de diferiți și acționează fiecare după cum îi dictează interesele. Oamenii evoluează ca ființe independente și în mintea lor încolțesc ideile proprii legate de cum văd ei propria evoluție și relațiile cu ceilalți oameni. oamenii execută ceea ce li se cere, dar numai până la un punct. Este prin natura omului să fie diferit, să înțeleagă diferit, să execute diferit, să evalueze diferit și să evolueze nu așa cum vrea fiecare, ci cum societatea îi permite să o facă.
Cine crede că există o masă de oameni care:
- gândesc tot timpul la fel,
- sunt mânați exact de aceleași idealuri,
- au același nivel de înțelegere,
- execută identic aceleași ordine,
face cea mai mare eroare, căci oamenii diferiți au nuanțe diferite în a gândi despre același lucru, înțeleg cu nuanțe ușor diferite aceleași lucruri, execută aceleași comeniz un pic diferit datorită nuanțelor care-i diferențiază în ceea ce privește îndemânarea.
Faptul că cerem oamenilor să poarte o anumită uniformă, nu înseamnă că ei o poartă din convingere și că dacă se va ivi un prilej, nu o va lepăda ca pe ultimul gunoi.
Faptul că cerem oamenilor să vorbească într-un anume fel, nu înseamnă că ei și-au însușit acel mod de vorbire ca pe o a doua natură și tot timpul vor vorbi așa. Să dau exemplul folosirii cuvântului tovarățâșe de dinainte de 22 decembrie 1989. În seara zilei de 22 decembrie 1989 nimeni nu mai folosea acel cuvânt și devenise aproape o rușine să nu te adresezi cuiva cu domnule sau cu doamnă.
Mai nou, unii care dispun de sume colosale de bani, au credința că acei bani sunt suficienți pentru a implementa un model de societate, așa cum și-l imaginează ei, fără să țină cont că ceea ce fac ei nu depășește zona unui bâzâit de muscă din vecinătatea unui closet și că lumea are defectul de a se plictisi rapid și de a îmbătrâni, ceea ce duce la abandonarea tuturor ideilor considerate geniale cândva, devenite învechite foarte rapid. Revoluția portocalie este un exemplu nefericit de model creat într-un laborator, care a avut o fundamentare superficială și care a eșuat lamentabil. Nici primăvara arabă nu a fost ceva spectaculos, ci tot așa un model bizar, nerealist, care s-a sfârșit înainte de a începe. Modelul #rezist este și el creația unui sistem de laboratoare, dar s-a dovedit eficient pe termen foarte scurt, căci mercenariatul are costuri și pretenții greu de suportat din excedentul de profit obținut de o lume liberă și democratică, lume care exact la fundamentele ei este lovită.
Dacă s-ar studia mai bine cum se formează nucleele celor care doresc să implementeze ideile unor sisteme gândite de oameni, ar vedea că interesele lor sunt extrem de variate și toate în loc să ducă pe termen lung la dezvoltarea sistemului artificial gândit și în implementare, datorită carențelor naturale specifice naturii umane, dezvoltă mișcări centrifuge chiar în interior, iar efectele sunt dintre cele mai dramatice.
Ceea ce este frumos, atractiv, nobil la început în sistemele sociale artificiale, gândite de un om sau de un grup restrâns, devine greoi, restrictiv, aproape imposibil de gestionat în viața reală și direcția în care se îndreaptă fenomenul devine imprevizibilă. Așa s-a întâmplat cu sistemul comunist, născut dintr-o idee nobilă, care ajuns pe mâinile unor oameni nepricepuți s-a dezvoltat în direcția opusă celei pentru care gânditorii inițiali îl îndreptau. Alte construcții, mai restrictive, mai radicale, au eșuat lamentabil. Democrația este un sistem de reguli care reușește să satisfacă un număr foarte mare de indivizi și de aceea rezistă . Nu este un sistem artificial, ci un sistem natural căci ține seama că noi suntem diferiți ca performanțe, ca aspirații și ne lasă să trăim așa cum suntem noi și nu altfel.
(14 iunie 2023)
