365 împotriva României: Sergiu ANDON cu o zicere păguboasă

Se zice că N.D. COCEA i-ar fi adresat expresii injurioase lui CAROL al II-lea regele României și se mai zice că chiar a fost pedepsit. Intrați pe Internet pentru detalii, căci nu despre N.D. COCEA s,criu eu aici, ci despre Sergiu ANDON, un jurnalist de la Adevărul, care azi pozează în analist politic, fost senator și care spre mirarea mea, dă și lecții de comportament civic. El a publicat un articol despre care eu am mai scris acum ceva timp, un articol intitulat Fir-ai al naibii Maiestate!

 Acest articol a reprezentat în mintea mea, un pas înapoi pentru jurnalismul românesc cu cel puțin 50 de ani, căci acest Sergiu ANDON se visa un fel de mare pamfletar, fără să-și dea seama că scrisul rămâne, iar tirajele neneglijabile au un rol fantastic în a întreține o stare de spirit, adică în a manipula grosolan. Acum, monarhia este analizată în cu totul alți termeni decât acum 30 de ani. dar urmele apăsate nu se șterg și nu se vor șterge niciodată, iar Sergiu ANDON rămâne o pată neagră în această chestiune. Să nu uităm că regele MIHAI I era singurul supraviețuitor dintre marii decidenți ai celui de al II-lea Război Mondial. Un pic de respect ar fi trebuit să nu-i lipsească lui Sergiu ANDON față de un om care a jucat un rol decisiv în istoria noastră, chiar dacă nu pe placul lui. De ce-și zicea pescar Sergiu ANDON nu știu, dar gluma lui nu era deloc inteligentă și regret că acum pare serios. Porumbelul scăpat este mai nasol ca epigrama lui MACEDONSKI scrisă la moartea lui EMINESCU care i-a anulat opera acestuia, căci în cazul lui Sergiu ANDON zicerea i-a anulat personalitatea, devenind un oarecare.

(04 august 2018)

Presa bolșevică despre regele Mihai întâiul

Se știe că scrisul rămâne peste ani, peste decenii, peste veacuri. Tocmai de aceea oamenii ar trebui să fie extrem de atenți când scriu, să cântărească fiecare cuvânt pe care-l aștern pe foaia de hăârtie. Unele texte necugetate, publicate acum aporape 30 de ani în urmă, se răzbună pe autorii lor, care nu au cugetat și s-au avântat în a fi slugi credincioase unor stăpâni care nu au dat vreodată doi bani pe ele, exact așa cum fac toți stăpânii cu slugile lor.

Au fost ziare care între 1947 și 1989 au scris despre regele Mihai I numai neadevăruri, dar existau explicații legate fie de cizma sovietică, fie de propaganda comunistă, explicații care nu duceau niciunde, căci țara avea cu totul alte obiective și monarhia nu mai era demult un subiect de dispută, căci într-o republică populară sau într-o republică socialistă se trăia prin planuri cincinale.

După 1989 mă așteptatm ca lumea să fie mult mai înțeleaptă și să abordeze problema monarhiei cu mult mai multă intelsa să dea dovadă de construcții mult mai elaborate, eliberate de minimalismul abrupt al luptei de clasă din anii '50, ceea ce nu s-a întâmplat deloc.

Așa au apărut articole precum Fir-ai al naibii, Majestate!, scris de Sergiu Andon, deputat conservator, care azi când este luat în bâză tot caută explicații și mai ales caută să rămână tot el deasupra, deși ceea ce a scris este ceva urât, urât, urât. Pamfletarii autentici când scriu chestii pe o anumită temă și de o anumită factură au talentul de a păstra o tonalitate care să nu ducă producția în afara literaturii, ceea ce la acest ins nu se întâmplă.

Un alt ziarist, ceva mai târziu autor de editoriale, dar mai mult scriitor de literatură SF, a avut abordări dintre cele mai nesăbuite legate de deformarea istoriei legată de plecarea regelui Mihai I după ce a abdicat. Ziaristul este republican, dar există forme mult mai reținute și mult mai inteligente, dar literare în același timp, de a proslăvi republicanismul, fără a pune în antiteză această formă de guvernământ cu monarhia, căci cele două nu suportă comparații de niciun fel. Republica este republică, monarhia este monarhie. Aici m-am referit la Cristian Tudor Popescu, cel încruntat tot timpul, cel cu voce tunătoare și cel despre care Corneliu Vadim Tudor a scris oarece chestii, care și acum trebuie analizate cu atenție.
Presa bolșevică și regele Mihai întâiul merită o analiză așezată pentru a scoate la iveală fracturile jurnalismului modern și mai ales dependențele acestei meserii fără certificări în a manipula grosolan sau în a deforma ireversibil adevăruri prin mijloace dintre cele mai primitive, nedemne de secolele al XX-lea și al XXI-lea.

Unii nici nu au puterea să recunoacă eroarea făcută și tac sau caută justificări dintre cele mai jenante, deși pozează în moraliști, ei neavând nicio calitate care să-i recomande pe această latură. În loc să dispară pur și simplu, ies exact cu mie păduchii în frunte, să arate că existe și mai ales să arate că au deja un domeniu cucerit fără vreo luptă, ci doar că au fost în solda cuiva, care i-a aruncat ca pe otrepe murdare, pe care nimeni nu mai are interes să le bage într-o mașină de spălat cu eficientulVenish pentru100 de pete total diferite, din care nu mai rămâne niciuna.

(15 decembrie 2017)

Regele Mihai întâiul

În copilăria mea am avut câteva episoade legate de regele Mihaiu întâiul.
Primul episod a fost acela când securitatea l-a ridicat pe un vecin care se numea Mihai și care și-a serbat ziua cu lăutari, iar un cumnat al lui l-a turnat chipurile că îl aniverseaza pe Regele. A stat omul vreo șapte ani la pușcărie și când a revenit era de nerecunoscut. M-a mai trăit mult. Cumnatul său a murit ars de viu într-un fânar trăznit de un fulger când ploua frumos într-o vară.
Al doilea episod a fost în toamna anului 1960 când s-a organizat cu casa pionierilor o excursie la Muzeul Peleș, dar am trecut și prin București și am vizitat Muzeul republicii, cu intrarea din curte în stânga unde era o placă de marmură care amintea de 30 decembrie 1947. Într-una din săli sub sticlă am văzut actul de abdicare al regelui și m-a uimit cum era ortografiat și căt era de scurt textul. Ghidul a vorbit mult și a spus numai prostii dacă judec cu mintea de acum.
A treilea episod a fost când am citit articolul Fir-ai al naibii, Majestate ! de Sergiu Andon publicat într-un oficios așa-zis democratic. Cine are curiozitatea să citească acestă mizerie va vedea ce înseamnă manipularea cruntă și condeiul aservit. Mă gândesc că unii oameni de rușine n-ar mai trebui să iasă din casă. Și totuși cu masivitatea nesimțirii lor umplu ecranele televizoarelor având ziceri șterse ăn comparație cu veninul din respectivul text. A mai îmbătrânit și lumea. Zic.
Al patrulea episod s-a produs azi 2 martie anul de grație 2016 cân televiziunile au preluat o zicere cam necontrolată a avocatului Casei Regale, Andrew Popper, care a lansat câteva elemente legate de sănătatea regelui Mihai întâiul. Ceva mai târziu a vorbit și Stelian Tănase. Niște comentarii a făcut și fosta consilieră a președintelui Emil Constantinescu, profesoara Zoe Petre. Era normal ca din respect să se aștepte comunicatul de presă al Casei Regale. pe un alt canal, Realitatea, un tip, Cristian Diaconescu avea ziceri cam ciudate, deși toată lumea știe cum și de ce s-a retras din cursa de la președinția PSD dar și mai comică a fost candidatura lui la președinție din parte PMP, co o retragere zic eu umilitoare pentru el.
Zilele următoare sunt cruciale și din respect pentru marea personalitate ne dorim să primim vești vești bune.

( 2 martiue 2016)