Petru ARON este unul dintre domnitorii Moldovei care prin limitele sale și prin lipsa de viziune nu a adus în istoria țării sale nici liniște, nici bogăție și nici dreptate. El s-a luptat să ajungă domn și a reușit, ucigându-l pe Bogdan al II-lea. Nefiind un comandant de oști iscusit, Petru ARON a făcut concesii tuturor și a băgat intrigi oriunde a avut ocazia, scopul lui fiind consolidarea puterii personale, nu a țării. El s-a supus polonezilor. El a plătit tribut turcilor, umilindu-se. El a dus lupte, dar pentru a-și apăra tronul și nu țara.
Chiar există un timbru care circulă în Republica Moldova cu chipul său, chip care la o analiză mai atentă nu arată nici dârzenie, nici curaj și nici înțelepciune deosebită.
Nu și-a respectat cuvântul, așa cum stă bine oricărui român, în a alterna la putere cu Alexăndrel, exact așa cum s-a întâmplat cu Crin când i s-a făcut vânt în 2014 în a nu mai candida la președinție, nu că ar fi și avut calitățile necesare, căci luna aceea de suplinire la suspendare, i-a scos în evidență gravele carențe politice și de cultură prin opintirile în limba străină.
Probabil vremurile i-au fost potrivnice lui Petru ARON, dar el nu a fost deasupra lor, ci sub vremuri. Faptul că Ștefan cel MARE care i-a urmat la tron a rămas în istorie prin vitejie, prin calitățile sale de strateg militar și prinviziunea sa politică amplă, curajoasă și eficientă, ne conduce la ideia că Petru ARON nu a fost nici strateg militar bun, nici vizionar și nici viteaz, căci vitejia nu se măsoară în luptele du dușmanii interni, ci cu dușmanii care râvnesc la țară.
(16 august 2018)
