Showing posts with label Mihai ROLLER. Show all posts
Showing posts with label Mihai ROLLER. Show all posts

Wednesday, March 26, 2025

Istoria se scrie exclusiv pe bază de dovezi materiale!

Cercetătorii din domeniul istoriei au o misiune extrem de dificilă în a construi imaginea despre trecut folosind numai și numai dovezi materiale concretizate în:
- inscripții în piatră,
- documente scrise pe papirusuri,
- documente scrise pe hârtie,
- picturi însoțite de texte,
- ruine ale unor construcții,
- monede,
- fragmente ale uneltelor,
- bijuterii,
- obiecte casnice din ceramică,
- mozaicuri,
- monumente de arhitectură.
Toate acestea puse cap la cap, au menirea de a defini cât mai complet posibil evenimente care s-au derulat într-o anumită succesiune și care din aproape în aproape se definesc drept pagini ale istoriei unei colectivități numită popor sau ale unei zone numită țară, dacă obiectivul urmărit este acela de a  se scrie istoria poporului, respectiv, a țării.
De multe ori, istoricul este tentat să idilizeze imaginea pe care o construiește în paginile pe care le scrie și de aceea el folosește tot felul de artificii pentru a-și atinge obiectivul, inclusiv introducând neadevăruri evidente în textele sale, căci nu-l interesează respectarea principiilor științifice care trebuie să stea la baza demersului său, ci să răspundă unei comenzi ferme, bine plătită, la livrarea produsului finit, așa cum și-l dorește beneficiarul care are interese precis definite, în raport cu un grup țintă ce trebuie manipulat.



(27 martie 2025)

Thursday, August 3, 2023

Cartea de istorie

Cartea de istorie, oricare ar fi ea este definită prin:
- obiectiv,
- număr de pagini,
- autori,
- finanțator, 
- subiectivism,
- grup țintă.
Oricât ne străduim noi să spunem și să demonstrăm că istoria este o știință, realitatea ne contrazice, din moment ce textele de istorie nu vin cu acele detalii din care să rezulte că nu totul este bătut în cuie, că există semne de întrebare și interpretări, generate de absența surselor de documentare și de diversitatea ipotezelor avansate de-a lungul timpului de diferiți istorici.
Istoria ca știință este una, iar istoria ca prezentare de evenimente, monumente și personalități, este cu totul altceva, căci știința este știință, iar narațiunile au rolul de a forma conștiințe și de aceea trebuie analizată îndârjirea cu care adepții predării istoriei în școli capătă accente extrem de bine structurate, detaliate și convingătoare până la un punct.
Cartea de istorie scrisă de Academia Română trebuie să fie sursa de inspirație pentru toate cărțile de istorie care se scriu și cu deosebire pentru autorii de manuale pentru gimnaziu și pentru liceu. Un manual de liceu sau de gimnaziu nu trebuie să depășească 200 - 300 de pagini și de aceea structura ca număr de pagini a capitolelor este esențială. Mi se pare indecent pentru autorii de manuale să pui de-a valma domnitori, regi și proletari sau prezentatori de știri din televiziuni, în încercarea de a deforma realități evidențe și de a face din anumite personaje, personalități supradimensionate ca importanță, deși au fost sub vremi.
Autorii de cărți de istorie sunt fie cercetători științifici, fie savanți, fie diletanți, fie mercenari care-și dau cu părerea sau care prestează contra cost la comandă exact ceea ce finanțatorul dorește să audă și să citească. Mi-aș dori să găsesc o carte de istorie atât de bine scrisă încât textele  să nu se mai modifice, iar peste 50 de ani, doar să fie adăugate câteva pagini cu descrierea a tot ceea ce s-a întâmplat din 2023 până în 2073, fără să fi fost nevoie ca în interiorul cărții să se modifice vreo virgulă, atât de bine, de acceptat și de curat să fie textul cărții de la prima pagină, până la descrierea evenimentelor din anul 2023. O listă de istorici români include pe Alexandru XENOPOL, Nicolae IORGA, Constantin C. GIURESCU, Lucian BOIA, Constantin DAICOVICIU, Dan BERINDEI, Mihai ROLLER, Nicolae BĂLCESCU.

(04 august 2023)

Sunday, September 3, 2017

Falsificarea istoriei

Există la noi predilecție pentru falsificarea istoriei, mai mult ca la oricare alt popor. Se zice că istoria cea mai stabilă este cartea Istoria Cubei. La noi, știu eu numai câteva istorii care cu evenimente trăite de mine sunt reflectate în cărți cu totul altfel decât evenimentele s-au derulat. Nu învățăm nimic nici din trecutul apropiat, nici din prezentul care este lângă noi. Aici totul se rescrie cu mare viteză și tot ce se considera măreț și sublim ieri, azi devine grotesc, miciună și de aruncat la gunoi. Culmea este că aceiași istorici care au scris paginile ieri, le vor rescrie azi pentru a da bine conducătorilor, căci orice potaie se poartă bine cu stăpânul care-i dă o pâine și care se vrea lins și gudurat.
Când legionarii au venit la putere au demolat și ei tot ce li se părea necorespunzător ideologiei lor.
Când comuniștii au venit la putere, au topit și ei nenumărate statui și au acoperit mozaicurile. Dacă ar citi cineva istoria lui  Mihail Roller s-ar îngrozi doar parțial, căci și istoriile de azi au exact aceleași păcate: sunt scrise cu picioarele. Tot ei, în cei 50 de ani au schimbat pe cei ce frecventau soclul masiv de granit de la Piața Scânteii, ultimul demontat în bucăți și dus la Mogoșoaia, fiind Lenin după 1989. 
Ceea ce mi se pare hazliu este procesul comunismului, făcut de cei care au jurat să-l slujeaască, sub semnătură când au fost primiți în PCR, dar și de cei care au fost copiii unor nomenklaturiști alungați de Ceușescu de la masa cu bunătăți, căci veniți pe tancurile rusești nu mai erau atât de patrioți precum era dorința sa.
Citesc cu amuzament cu unii scriu cărți de istorie nedocumentate, un fel de foiletoane superficiale, în care își dau cu părerea despre ceea ce a fost în perioada comunistă, despre Revoluția din 1989, dar și despre ceea ce a urmat, trunchierea sau înfrumusețarea fiind cuvinte de ordine în arta cosmetizătii. Undeva, înainte de 1989 au apărut niște cărți care la 20 de pagini de text original aveau 40 de pagini de fotocopii de documente. Și acestea aveau păcatele lor, căci dacă din 1.000 de documente sunt extrase 10 care spun numai o opinie, este clar că se produce deformarea istoriei în mod subtil, conștient și pervers, prin omisiune totală și prin preluare parțială.
Există și o explicație coerentă asupra faptului că noi nu dispunem de o carte de istorie de 350 de pagini, densă, cu poze și mai ales foarte bine argumentată, care să reziste în timp 50 - 100 de ani, fără reparații capitale așa cum se întâmplă acum de parcă am vorbi de o geoarsă de mașină neîntreținută. 


(03 septembrie 2017)

Tuesday, May 23, 2017

Nenorocita simetrie

Simetria depășește granițele geometriei și trece în literatură prin GLOSSĂ, în anatomie dar și în arhitectură. Ceea ce nu credeam să se întâmple este trecerea simetriei în știința istoriei. S-a tot vorbit că istoria se repetă, dar să identific simetrie în istorie, nu-mi trecea prin țeastă. Numai că stând și analizând o anumită perioadă, am observat că simetria în istorie există și că nu trebuie deloc neglijată. Studierea aprofundată a elementelor de simetrie permite cu siguranță efectuarea de previziuni, care uneori nu au cum să fie vesele.
Am luat în calcul perioada 1946 - 2016 care se întinde pe 70 de ani, cu jumătatea la 35 de ani, adică  anul 1981, când s-a declanșat acea austeritate galopantă pentru a fi plătită cu prețul unor suferințe imense datoria externă. Acela a fost startul punctului de declin care a continuat perpetuu m ulți ani, existând timide tendințe de a se înregistra o stopare, mai ales prin măsuri care unora par a fi populiste, dar necesare cu care s-au câștigat alegerile în decembrie 2016.
Anul 1946 a însemnat secetă și foamete, tot așa cum anul 2016 a însemnat dezastrul guvernării CIOLOȘ, cu zero absorbție de fonduri europene, simetria debătând cu catastrofe izbitoare.
Dar să încep cu începutul. În noiembrie 1946 votul poporului a fost înfrânt prin schimbarea brutală a rezultatelor alegerilor. Atunci un partid cu sub 1.000 de membri, impus de tancurile armateri de ocupație, a ieșit victorios, fiind în coaliție cu o altă forță tot nesemnificativă în acele vremuri.
Acela era punctul de înălțime H1 pe axa timpului, ca în 2012, tot la aceeași înălțime să se producă exact aceeași înfrângere a votului popular, prin manevre absolut oculte ale Curții Constituționale, unde o așa-zisă majoritate a schimbat soarta unui referendum, care avea să determine continuarea dezastrului și accentuarea desăvârșirii a ceea ce chiar artizanul său a numit: statul mafiot.
A urmat distrugerea elitelor intelectuale pe o durată de cel puțin 18 ani, adică între 1946 - 1964, când Dej a dat decretul de grațiere a deținuților politici. Au putrezit în pușcării istorici, oameni politici, avocați, fețe bisericești, profesori universitari, filosofi, scriitori, artiști, dar și savanți de renume internațional.
Prin simetrie, perioada 1996 - 2016, corespunde exodului de creiere spre Occident, ceea ce este același lucru ca efect cu întemnițarea, căci elitele școlite aici nu mai sprijină dezvoltarea țării care i-a crescut și educat. Plecarea doctorilor este cel mai rău lucru care avea să se întâmple, iar vorbele rostite la cel mai înalt nivel ca îndemn de a părăsi țara, a fost exact cu același efect pe acre tribunalele poporului avea să le genereze pentru eliminarea elitelor. Deci, un alt element al simetriei, care avea să corespundă declinului pe scara istoriei.
Rescrierea istoriei României a fost un element esențial în realizarea pângăririi trecutului acestui popor. Cartea de istorie a lui Mihai ROLLER Istoria RPR, publicată în 1952, a fost un fals grosolan și inadmisibil asupra evenimentelor esențiale ale trecutului glorios al poporului meu, iar rușinea pe care a trăit-o acel autor a fost imensă, de nesuportat, dar meritată.
Prin simetrie, ceea ce se întâmplă în ultimii 6 ani cu statutul istoriei în școală și cu rescrierea istoriei deformând-o tot așa de mult ca și ROLLER, vine să accentueze momentele de simetrie absurdă care sunt traversate, cu grație, cu siguranță și cu inconștiență.
În deceniul al V-șea al secolului trecut s-a procedat la demontarea și uneori topirea de statui, la acoperirea de mozaicuri la Atheneu, ceva mai târziu și la exacerbarea valorică a unui poetaș ajungîndu-se ca sub cupola Academiei RPR, CĂLINESCU să-i zică: dumneata ești mai mare decât EMINESCU. Acum în deceniul al II-lea al secolului în care scriu, nici nu mai se așteaptă să i se spună unui alt poețel că este mare, că el se și vizează că e nedreptățit că în 2016 nu i s-a decernat Nobelul pentru litere. Prin simetrie... Statuile hidoase ale perioadei de început a culturii proletare, precum cea de odinioară de la guvern, îi corespund statui, precum cartoful în țepușă din fața fostului cc al pcr. Latunci, prin anii '50 din secolul trecut, Mihail EMINESCU era redus la poezia Împărat și proletar, fiind poet realist, iar acum în anii '10 ai secolului acesta, poetul nepereche, este aproape scos din manuale de tot felul de pițipoance și de drogați, literatura fiind populată de texte în care urina cu amfetamine ca băutură este mai mult decât decăr și element de atmosferă.
Ar mai fi ceva de zis de anul 1958, deci distanță de 12 ani de la 1946 și anul 2004, tot 12 ani față de 2016, când niște trupe au părăsit teritoriul nostru, respectiv, când după ce s-au încheiat negocieri ce marca un nou început, prin aderarea la NATO, ca moment benefic.
Dacă în 1964 s-a dat declarația de independență care combătea planul VALEV, prin simetrie, în 2007 cam tot la aceeași distanță față de capetele intervalului mare considerat, România a fost acceptată membru al UE, ambele fiind evenimente fericite, parte tottuși ale simetriei, căci istoria nu include numai momente negre sau gri, ci si lucruri frumoase.
Simetria aceasta trebuie înțeleasă prin prisma salturilor calitative, căci istoria consemnează diferența între opțiune și impunere. Tot ce s-a întâmplat până în 1981 era rodul unor impuneri, iar ceea ce s-a întâmplat după 1989 este rodul opțiunilor, istoria fiind rodul acțiunii maselor, conduse de conducători iubiți sau manipulate   de vectori de opinie în numele unor conducători reali.


(23 mai 2017)