Sovietizarea în cultura românească

Sovietizarea în cultura românească s-a făcut în multe feluri, dar ar fi interesant să identificăm latura de voluntariat a acestui proces.
Editurile românești, politizate în exces, au trecut la traducerea operelor literare din literatura sovietică, dar în special din literatura rusă clasică. Așa se explică prezența în librării a volumelor de proză ale lui Lev TOLSTOI,  Feodor DOSTOIEVSKI, Aleksandr PUȘKIN, Mihail LERMONTOV, Anton CEHOV, Alexei TOLSTOI, Mihail ȘOLOHOV, Maxim GORKI, Vladimir MAIAKOVSKI, Nikolai OSTROVSKI, Vsevolod VIȘNEVSKI, dar și alții.
Actorii de la noi învățau să facă teatru studiind lucrarea Munca actorului cu sine însuși de Konstantin STANISLAVSKI. Profesorii învățau pedagogie după lucrările scrise de Anton MAKARENKO. Se zvonea că o savantă sovietică a reușit să reproducă un pui de găină folosind doar albușul de la ou. Se mai zvonea că niște savanți sovietici reușiseră ca folosind elemente din tabelul lui MENDELEEV să obțină celule vii, cum tot așa se vorbea despre miracolele lui MICIURIN în ale altoirii și adaptării la clima polară a unor specii de migdal. Biologia abunda în prezentarea reflexului condițional descoperit de PAVLOV la un câine prin folosirea unui bec roșu și tot așa.

Este importantă și contribuția unor oameni de cultură români la accelerarea procesului de sovietizare, iar poeții care cântau realizările puterii sovietice, compozitorii care cântau iubirea față de patria sovietelor. Să nu uităm versurile scrise de Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU din imnul de stat al RPR care sunau cam așa:

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Să ne reamintim că poeta Maria BANUȘ a scris și ea versuri dedicate URSS, precum:

    Frumoasă ești patria vieții, frumoasă, puternică ești,

    Vis al vremilor noastre, fie ca-n veci să-nflorești.
    Mamă vitează și bună, cum ai trecut prin vâltori,

    Cum sângerata-i de tare, cum ne-ai adus Aurori?

    Flacără fără cenușă, stajă în clipa cea grea,

    Astăzi și pururi de veghe, Moscovă, inima ta!

Nici pictura, nici sculptura, nici baletul și nici muzica nu au fost ocolite de sovietizare. Cântecul M-am îndrăgostit de tine,  Moscova cântat de Gică PETRESCU este un exemplu.

Există un mod de analiză a voluntariatului în sovietizarea culturii noastre, iar banii au jucat un rol extrem de interesant în coruperea conștiințelor unor oameni cu caractere slabe.

(06 aprilie 2025)

,

Eu și teatrul radiofonic

Pe vremea când nu exista televizor, când accesul la un teatru era pentru mine limitat și nici Internet nu exista, aveam posibilitatea de a asculta cum joacă actorii români foarte mari, în diferite piese din dramaturgia românească sau din dramaturgia universală la teatrul radiofonic. Era o mare plăcere pentru mine să stau în fața aparatului de radio și să-i ascult pe actori cum joacă, adică cum vorbesc în fața microfonului. În vremea copilăriei mele se juca preponderent la teatrul radiofonic piese din dramaturgia rusă și sovietică, dar mai rar se jucau și piese din dramaturgia universală, căci piesele lui SHAKESPEARE, GOLDONI, GOETHE, MOLIÈRE, SCHILLER, CERVANTES, Lope de VEGA nu exista posibilitatea să fie ocolite inclusiv de regimul comunist.

Se jucau și piese din dramaturgia românească și aici amintesc O scrisoare pierdută a lui Ion Luca CARAGIALE, Apus de soare a lui Barbu Ștefănescu DELAVRANCEA, dar și piese ale dramaturgiei bolșevice precum În valea Cucului a lui Mihai BENIUC, Citadela sfărâmată a lui Horia LOVINESCU sau piesa Trei generații a Luciei DEMETRIUS, care de departe erau dominate de o mediocritate groaznică.

Aveam posibilitatea să-i ascult pe actorii George CALBOREANU, Radu BELIGAN, Maria WAUVRINA, Aura BUZESCU, George VRACA, Sonia CLUCERU, Maria FILOTTI, Lucia STURDZA BULANDRA, Gheorghe TIMICĂ, Gheorghe STORIN, Jules CAZABAN, Ion MANOLESCU, Alexandru GIUGARU, Miluță GHEORGHIU, Niki ATANASIU, Tanți COCEA, Dina COCEA, Costache ANTONIU, Marcel ANGHELESCU,  Grigore VASILIU BIRLIC, iar regia artistică era asigurată de Mihail ZIRA. Erau și piese unde jucau Doruleț CĂPRARU pe post de copil și Silvia CHICOȘ cu vocea ei care imita perfect vocea unui copil voios și care era și la emisiunile pentru copii, elevi și pionieri de dimineața.

Ajunsesem să știu anumite replici din piese și chiar îmi plăcea să dau nume unor persoane din familie după numele unor personaje. Îi ziceam mamei Mașa ALEXANDROVNA și tatei Piotr ALEXEEVICI. Nu știu de unde îmi veniseră aceste nume, dar știu că nici mamei și nici tatei aceste nume nu le plăceau.

(12 mai 2023)

A trecut și aniversarea lui EMINESCU

În mod normal, ar trebui ca în ziua de 15 ianuarie 2023 când se aniversează 173 de ani de la nașterea lui Mihail EMINESCU, poetul nepereche al neamului românesc:
- să se depună coroane de flori la mormântul poetului,
- să se depună jerbe de flori la monumentele lui Mihail Eminescu,
- să se organizeze pelerinaje la casa memorială de la Ipotești,
- să se recite poeziile lui EMINESCU în școli la serbări de elevi,
- să se organizeze simpozioane dedicate lui EMINESCU,
- să se facă un spectacol de poezie la Atheneul Român,
- să se distribuie cărți de poezii ale lui EMINESCU,
- să se recite poezii ale lui EMINESCU la radio și la Tv,
- să fie prezente în punctele esențiale politicienii noștri.
Din toate acestea  se întâmplă prea puține, căci lumea este preocupată de chestii mărunte și nu are ea treabă cu evenimentele de cultură căci nu cultura pune pe masă mămăliga, țuica și muierea la așternut, chestii atât de dragi românului truditor sau bișnițar. Îmi aduc aminte cu tristețe că la niște interviuri luate pe stradă mulți nu știau:
- cine este EMINESCU,
-  să recite versuri ale lui EMINESCU,
- ce este Luceafărul.
Este clar că în proiectul România educată trebuie incluse și asăecte legate de reconsiderarea valorilor naționale, pentru a aduce în prim plan ceea ce ne definește pe noi ca popor și ce face ca noi să stăm alături de națiunile care i-au dat pe SHAKESPEARE, RACINE, GOETHE, PUȘKIN, POE, căci EMINESCU este la fel de strălucitor, dar prima condiție este ca noi să fim cei care ne mândrim cu el.

(15 ianuarie 2023)

Prin muzee: Muzeul Pușkin din Moscova

Dacă m-a impresionat ceva la acel muzeu este modul în care este reprezentată arta modernă din toată lumea. Acolo există pereți întregi cutablouri ai celor mai mari pictori. Cine vrea să vadă nenumărate tablouri de Picasso, să meargă la Muzeul Pușkin și va fi mulțumit. este acolo artă occidentală cât cuprinde și am avut marea surpriză să văd și un mic tablouaș al lui Corneliu Baba, drept pentru care m-am simțit tare mândru că românașul nostru este în compania lui Rembrandt, Renoir, Gauguin, Botticelli, Cezanne, Degas, van Gogh, Cranach ăl bâtrân. Ce nu mi-a plăcut acolo erau două foarte mari statui de ghips care reproduceau ceva din arta Renașterii italiene dar erau grotesc de mari. I-am iertat pe cei care le-au implantat acolo numai și numai pentru încântarea de a vedea pe cei mai mari pictori reuniți cu toții într-un singur loc. Muzeul este o construcție imensă, Rusia o țară bogată care știe să participe la licitații dintodeauna și atrage comori de artă ca un magnet.

Circulă pe internet un tablou imens făcut de niște pictori chinezi cu toate marile figuri din istoria omenirii și am avut surpriza ca dintre români să fie acolo tot pictorul Corneliu Baba, nu tu Băsescu, nu tu Dracula, nu tu nimeni, ci doar Baba, cu o reproducere după un autoportret al său. L-am recunoscut după chipiu, atitudine și după direcția privirii. Ce mică e lumea, bre!

(03 august 2016)