Îmi aduc aminte că atunci când s-a pus în mișcare trenul cu sicriul în care era corpul neînsuflețit al Regelui MIHAI I, m-a cuprins o emoție puternică, deși mă consider un tip suficient de puternic și foarte greu impresionabil.
Când am văzut ieri la prânz plecarea din sediul DNA a lui Laura Codruța KÖVESI, am avut acea senzație de indiferență pe care am mai simțit-o de câteva ori când au părăsit scena persoane despre care nu am avut o impresie bună, nu neapărat pentru ceea ce au făcut pe funcțiile lor, ci doar din simplul motiv că și-au făcut doctoratele când ocupau fotolii înalte. Am fost conducător de doctorat și am văzut la alții de pe poziția aceasta ce înseamnă să accepți să ai doctoranzi de așa-zis calibru. Ai și oarece avantaje, dar umilințele la care conducătorul este supus, sunt inimaginabile. Chestia este că respectivii știu la ce se înhamă, dar le place să știe lumea nu despre ei, ci despre faptul că sunt conducătorii de doctorat ai lui X sau ai lui Y.
Când vorbeau unii și alții despre Laura Codruța KÖVESI, ridicându-i osanale, aveam în fața ochilor privirea rece, demolatoare a Anei PAUKER, femeia de fier a regimului comunist, venită pe tancurile rusești în 1945. Unii consideră că o dată cu plecarea lui Laura Codruța KÖVESI s-a încheiat epoca Traian BĂSESCU, cea mai neagră filă din istoria milenară a poporului român. Eu nu cred. Nu cred nici că Florian COLDEA și nici Laura Codruța KÖVESI au fost binomul care a ținut țara pe loc. Trebuie mers mai în profunzime, spre fibra poporului român pentru a găsi adevăratele explicații pentru a fi definiți ca locul unde nu se întâmplă nimic.
Plecarea este cel mai trist moment din viața celor pentru care puterea le-a cotropit sufletele și au crezut în veșnicia lor pe funcții înalte. Aveam un prieten medic, șef de clinică, un diagnostician de excepție, care avea un carnețel cu ce s-a întâmplat, doar în câteva luni, cu cei care au părăsit brusc și nedorit pozițiile înalte. M-am îngrozit de ce scria acolo.
Plecarea este cel mai trist moment din viața celor pentru care puterea le-a cotropit sufletele și au crezut în veșnicia lor pe funcții înalte. Aveam un prieten medic, șef de clinică, un diagnostician de excepție, care avea un carnețel cu ce s-a întâmplat, doar în câteva luni, cu cei care au părăsit brusc și nedorit pozițiile înalte. M-am îngrozit de ce scria acolo.
Aștept ca timpul să mă contrazică, dar sunt sigur că dreptatea este de partea mea.
(209 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment