Masochismul la români nu este ceea ce zice DERX, ci este o cale de a obține disconfort și pierdere de timp în cunoștință de cauză, din plăcerea de a crea astfel de stări în mod planificat, în condiții de siguranță maximă și cu costuri acceptabile.
Masochismul definit astfel îi caracterizează pe românii care pleacă vineri seara sau sâmbăta dimineața spre munte sau spre mare, știind exact că se merge bară la bară. Și drumul de întoarcere tot bară la bară duminica, tot masochism se cheamă. Ceea ce în mod normal ar fi un drum de 3 ore se transformă lejer în drum de cel puțin 6 ore cu opriri lungi, cu stat în soare și cu nenumărate exemple de dezordine din partea celor care ies din coloană și fac pe deștepții, căutând să intre în fața altora, pe care ei îi desconsideră.
Cem mai clar exemplu de masochism este dat de români în ziua votului. Se zice că votantul nu greșește. Așa este. Faptul că un individ se biciuiește căci simte o plăcere în a-și crea durere, nu este o greșeală. Așa simte el, așa face. Tot așa este și în cazul votantului. Are în față buletinul de vot. Îl are în față pe pagina din stânga pe candidatul care minte, care promite, care nu a realizat nimic special, candidat care prin comparație cu cel de pe pagina din dreapta și el mincinos, parșiv, gargaragiu, i se pare mai rerzonabil, dar ștampila o pune în afara chenarului ca o răzbunare. Și răzbunarea este tot un fel de masochism, căci a-ți anula votul înseamnă a-ți satisface o plăcere vinovată, pe care votantul numai el cu sine însuși o simte în spațiul minimal al cabinei de vot, satisfacția fiindu-i maximă, cred.
(13 noiembrie 2021)
No comments:
Post a Comment