P apăsat, S apăsat, D apăsat

Prezidentul m-a obișnuit ca la fiecare apariție televizată să spună foarte apăsat, cu obidă P.S.D. adică nu oricum, ci P apăsat, S apăsat, D apăsat. Pe durata stării de urgență aparițiile televizate ale prezidentului erau absolut nefirești, căci nu mai aveau P apăsat, S apăsat, D apăsat, ceea ce îni dădea senzație că într-adevăr e vorba de pandemie.

Acum în starea de relaxare pe care o trăim cu toții, prezidentul și-a reluat bunul obicei de a spune exact cum marele George CALBOREANU spunea tirada aceea cu Moldova care nu era a lui, nici a copiilor lui, ci a urmașilor, urmașilor în veacul veacurilor, enunțând fără clipire P apăsat, S apăsat, D apăsat și iar P apăsat, S apăsat, D apăsat, ceea ce mi-a dat un sentiment de liniște.

Faptul că prezidentul are consilieri slabi nu mă miră, dar mă neliniștește că sunt extrem de slabi. Ro are 18 milioane de votanți. Dintre aceștia sunt două milioane de pensionari cu pensii sub 1.000 lei. Mai sunt proape 500 de mii de inși cu venitul minim garantat. Mai sunt trei milioane cu salariul minim pe economie. Mai sunt vreo 4 milioane de oameni care fac producție  și servicii de subzistență și mai sunt 1,5 milioane care trăiesc sub limita sărăciei, alții decât cei menționați deja. Ceilalți cetățeni cam 7 milioane sunt pe linia de plutire și dintre ei sub 1,5 milioane sunt undeva peste medie. Nu am luat în discuție cele 200 de mii de norocoși ai sorții, peste care s-a năpustit norocul pensiilor și salariilor exorbitante, ei fiind nesemnificativi, deși decid cu burțile pline asupra celor năpăstuiți.

Când capitalismul este bazat în proporție de peste 80% pe contracte cu statul, nici nu este vorba de relații de producție capitaliste, ci vorba unui clasic în viață, este vorba fie de capitalism de cumetrie, de capitalism de rudenie sau și mai nasol de capitalism sexual.

Dar să revin la P apăsat, S apăsat, D apăsat. Partidul de stânga, adică PSD, la urne va ieși number one în orice condiții când din 18 milioane de votanți 14 milioane sunt săraci, săraci, săraci.

Greșeala îi aparține CDR-ului care a avut startul unei drepte în 1996, care s-a fâsâit lamentabil, iar continuarea prin Traian BĂSESCU între 2004 - 2014 a dus în loc la crearea unei clase de mijloc, la crearea statului mafiot crud, dur, absolut și generalizat. Fără o clasă de mijloc autentică a repeta P apăsat, S apăsat, D apăsat, iar P apăsat, S apăsat, D apăsat și iar P apăsat, S apăsat, D apăsat, este ca și cum ai vorbi într-o peșteră unde ecolul se pierde din lipsă de auditoriu real. Consilierii prezidențiali ar trebui să aibă clar care este numărul celor care alcătuiesc clasa de mijloc, fără a include acolo pe cei care au salarii și pensii babane de la stat, a celor care au contracte cu statul, a celor ca sug la banii europeni, ci numai a celor care produc sau prestează servicii și marfa sau serviciile lor au destinatari tot producători privați peste 80%, iar restul de 20% sunt cetățeni ai pieței libere, nesubvenționate de stat. Nu prea cred că are cineva curajul să facă o astfel de numărătoare și să calculeze procente, căci acestea ar fi umilitor de nesemnificative. Povestea cu liberalismul propagat de persoane care nu au lucrat o secundă în mediul privat și nu au avut relații economice 100% cu alți privați este o chestiune de SF. De acest aspect fundamental trebuie să țină seama, inclusiv neomarxiștii care vor să se strecoare spre stânga, dar care ciugulesc voturi tot din dreapta.

P apăsat, S apăsat, D apăsat. P apăsat, S apăsat, D apăsat. P apăsat, S apăsat, D apăsat.

Este de dorit ca analiștii politici și politicienii să pună mâna și să citească lucrări de management politic și să construiască modele calitativ-cantitative și numai după aceea să deschidă gura și să spună lucruri civilizate, realiste, coerente, fundamentate, credibile și pe înțeles, altfel să tacă.

(04 iunie 2020)