365 împotriva României: Nichifor CRAINIC un ministru propagandei peste scelerați

Nichifor CRAINIC a fost ministru propagandei naționale în guvernul legionar al lui Ion GIGURTU, în perioada 4 iulie - 4 septembrie 1940. De  viteaz ce era, Nichifor CRAINIC a stat ascuns vreo trei ani, după 23 August 1944, deși fusese condamnat în 2/4 iunie 1945 la închisoare pe viață. El s-a predat în 1947, după care după rejudecare a sta la pârnaie 15 ani, el fiind grațiat în 1962 când Gheorghe GHEORGHIU DEJ a semnat decretul de grațiere și amnistiere a deținuților politici 293/18 aprilie 1962. În mai 1995 Curtea Supremă l-a spălat pe Nichifor CRAINIC și postmortem i-a redat acele drepturi pe care tribunalul poporului i le luase în 1945. El a devenit ciripitor la securitate în timpul detenției, ca orice intelectual care se respecta și care se mai și credea rasat și cu coloană vertebtală. În tinerețea mea, am văzut că se scria despre Nichifor CRAINIC  destul de timid, unii încercât să-i redeseneze profilul. Săpând ceva mai adânc am văzut că  destul de timid a fost ministru la 51 de ani și că a avut timp suficient să-și facă o operă, dacă chiar ar fi avut ceva de zis în zona lui de interes. A publicat 8 volume de versuri, 17 volume de eseuri, 7 cursuri universitare și a colaborat la nenumărate jurnale, dintre care Glasul Patriei din regimul comunist mi se pare semnificativ pentru cameleonismul acestui  Nichifor CRAINIC, care a basculat de la legionari către a-i mulțumi pe noii săi stăpâni comuniști, cu grație, liniște și talent. N-am nicio compasiune pentru cel ce a făcut parte din guvernul legionar, despre care tatăl meu mi-a povestit numai lucruri foarte rele și-l credeam.
În copilăria mea, am cunoscut legionari care atât de curajoși au fost încât au intrat în partidul comunist ca să-și apere pielea, dar au trăit până la epurări cu teama în suflet și tot n-au scăpat de pușcărie, cu toate că purtau la piept carnetul lor de comuniști vopsiți peste noapte.

(31 iulie 2018)