Miorlăieli de București

Politicienii bucureșteni sunt niște miorlăiți și ca orice miorlăit se miorlăie în fel și chip, fără:

- a dovedi onoare,

- a mișca un pai,

- a avea inițiative,

- a construi ceva,

- a gândi la alții,

- a fi concreți,

- a  veni cu idei,

- a rupe pisica.

Toate miorlăielile se concretizează prin pisiceli înainte de alegeri, ca poporul să-i voteze. În mediocritatea lor pisicească, după alegeri, redevin miorlăiții cotidieni, obraznici, ghabotnici și mediocrii, exact cum îi știa toată lumea. A trecut doi ani de la alegerile locale și în București nu s-a început nicio lucrare de substanță. Doar:

- se cârpesc străzi,

- se plantează verdețuri,

- se schimbă becuri,

- se pictează asfaltul,

- se învelesc blocuri,

- se fac târguri ambulante,

- se aprind becuri de Crăciun,

- se fac promisiuni,

- se bagă contre la contre.

Așa cum este și de așteptat, miorlăiții de București se pârâcsc ca niște ciudați la marile porți, de cred că ăia le rezolvă ceva. Din contră, ăia râd cu gurile până la urechi și caută breșe prin care să-și vadă de business-urile lor, care mai de care mai oneroase. Timpul trece și puterea își umflă mușchii miorlăind veselor, iar opoziția se miorlăie a pagubă. Motanul toarce și din când în când mai ridică un pic coada lui stufoasă. Deschide ochii pentru o secundă, iar apoi îi închide la loc. N-am zis nimic despre pisicile vagaboande al căror miorlăit este sugestiv, căci sunt în călduri în a face furăciuni din mâna stăpânului deloc zgârcit când e vorba de banul public, dăruind mult pentru puțin sau pentru nimic. Să ne reamintin cum se păzeau porțiuni de autostradă începute și neterminate, pe bani adevărați, unor figuri ilustre care au știut să se folosească de oportunitatea care furăciune se numea, dar furăciune cu acte în regulă, ca miolăială antieconomică.

(06 iulie 2018)