Vorbitul la telefonul mobil

Acum toată lumea vorbește la telefon. Cei ce nu au telefon mobil par în ochii noștri ai celorlalți care au niște ciudați, niște neadaptați, niște înapoiați, niște indivizi de neînțeles.

Vorbitul la telefonul mobil este un obicei cotidian, dar trebuie acceptat că are semnificații foarte diferite, funcție de locul unde este exersat și de momentul în care acest fapt se produce.

Vorbitul la telefon în timpul condusului mașinii este una dintre marile erori aducătoare de moarte.

Vorbitul la telefon în timpul călătoriei cu autobuzul este prilejul ca toată lumea să afle detalii neinteresante ale vieții tale, atât de plictisitoare încât devii enervant, înjurat și stresant.

Vorbitul la telefon în timpul dușului rămâne un mister atât timp cât la duș omul are acea intimitate a spălării jegului de pe toate părțile corpului și a utilizării apei care devine foarte defavorabilă unui telefon mobil oricât de sofusticat ar fi acesta.

Vorbitul la telefon în timpul saunei aduce riscul deteriorării telefonului care în condițiile specifice ale saunei nu este câtuși de puțin protejat. Am fost martorul defectării unui telefon scump în sauna unde un tip vorbea nu despre afaceri de milioane, ci despre un comision de doi lei.

Vorbitul la telefon în timpul slobozirii este simbolul decăderii și lipsei respectului față de sine însuși, știută fiind intimitatea momentului. Nu degeaba se zice că acolo și împăratul merge singur. Cu un telefon mobil, deja acea intimitate este distrusă iremediabil. Unii nu conștientizează.

Vorbitul la telefon în timpul unui consult evidențiază o atitudine de ușor dispreț, mai ales când dialogul nu are nicio legătură cu persoana supusă analizei, ci este legat de chestiuni banale care se suprapun nu din spirit napoleonian al simultaneității de activități, ci al dezordinii.

Vorbitul la telefon în timpul vizitei la Capela Sixtină devine simbolul lipsei de respect pe care un ins îl are față de tot ceea ce există în jurul său, pentru că el se consideră centrul universului, deși nu este decât un păduche nenorocit, fără valoare, al cărui loc sub soare nu-și găsește justificarea.

Vorbitul la telefon în timpul ședinței reprezintă o disfuncționalitate a sistemului de mesaje care se dau de pe telefon, pentru că existența unei opțiuni care explică prezența într-o ședință, într-un examen, într-o operație, ar soluționa și aceste momente nefericite.

Vorbitul la telefon în timpul intimităților arată micimea celui care o face și desconsiderarea pe care acesta o are față de partener, căci nu este un lucru mai mizerabil decât a întrerupe momentele cele sublime, doar pentru un telefon de doi bani.

Sunt sigur că telefonul mobil este făcut pentru a fi gestionat. Dacă știm să stabilim orele la care să fim sunați, cu siguranță că vor fi evitate situațiile defavorabile în care nu răspundem la telefon. Păcat că telefoanele considerate acum inteligente nu afișează direct mesaje lămuritoare celor care ne apelează, astfel încât aceștia să înțeleagă că nu vor primi confirmarea apelului.

(05 aprilie 2018)

Șoferii telefoniști

Șoferii telefoniști sunt acei șoferi care vorbesc la telefonul mobil când conduc. În vremurile de început ale telefoniei mobile aveam un cunoscut, matre om de afaceri care avea printre primele telefoane mobile, acele cărămizi greoaie dar absolut necesare celor care doreau să se dea mari. El se ducea la aeroport să ia pe cineva. Vorbea la telefon și avea viteză. Cel din fața lui a pus frână, el nu a avut reacție, a intrat în cel din fașă și neavând centura de siguranță pusă a murit pe loc. Eu nu folosesc niciodată telefonul mobil când conduc. Dacă sună cineva ori răspunde soția, ori opresc eu unde este posibil și sun pe cel care m-a contactat. Îmi cer scuze și soluționez ce este de soluționat. Nu știu cât de supraoameni se cred unii, dar eu îmi cunosc limitele și deși cred că am unele calități, nu sunt nimic din Napoleon care făcea multe lucruri simultan. Sunt un biet muritor care vrea să stea cu mâinile pe volan și cu piciorul gata să ciupească frâna la o adică, cu atenția la ce este în trafic 100%.

(23 septembrie 2017)

Prost crescuții de de la sălile de culturism

Când aleg o sală unde să-mi fac abonament am în atenție o serie de criterii pe care le consider extraordinar de importante și de aceea am ales să merg la SAS GYM pentru că pe mine mă interesează:

• să nu se vorbească foarte tare;
• lumea să nu înjure prea mult;
• fiarele să nu fie aruncate ostentativ;
• ca lumea să nu vină să defileze;
• să nu fiu pisălogit dacă lucrez la un aparat;
• să nu fiu deranjat;
• oamenii să fie politicoși;
• fiecare să lucreze în felul lui;
• instructorii să fie atenți;
• să mi se răspundă la salut;
• să nu fiu tulburat;
• să nu mă împiedic de peturile lăsate aiurea prin sală.

Peste tot există prost crescuți, adică indivizi care nu au șapte ani de acasă, deși mulți fac alegații că ar trebui schimbată chestia la șase ani de când se merge la școală preponderent de la șase ani. Sunt mai conservator și consider că prost crescuții, adică ăia care nu au șapte ani de acasă:

• aruncă gunoaiele pe orinde deși există coșuri de gunoaie;
• lasă robinetele să curgă fără rost după ce au terminat;
• nu folosesc corect WC-ul;
• își fac nevoile la duș sau la saună;
• înjură urlând;
• te dau laoparte de la aparat fără comentarii;
• duc ganterele în afara sălii;
• te apostrofează inutil.

Sunt încântat că merg la o sală unde curățenia este menținută la cote foarte ridicate și am observat dorința de a nu fi praf pe echipamente și nici pe dușumele. Aici un rol important l-a jucat autoselecția pentru că la aceasta sala nu vine oricine. Vin numai persoane care vor să facă antrenamente complete și care muncesc cu adevărat. În cei peste doi ani nu am întâlnit situații care să-mi producă disconfort. De aceea apreciez atmosfera și continui să reînnoiesc abonamentul la SAS GYM.

(31 mai 2016)