A fi pensionar în România este o calamitate. Ca orice lucru prost făcut, sistemul de asigurări sociale reflectă mentalitatea păguboasă a celui pe care nu-l interesează decât ziua de azi și nimic altceva. Aici stă explicația prin care:
- tinerii nu sunt interesați să-și plătească dările către stat căci pensia este prea departe de ei,
- pensionarii îi privesc neliniștiți pe politicieni care nu sunt în stare să le asigure trai decent,
- fondul din care sunt plătite pensiile este extrem de fragil și pe zi ce trece carențele se adâncesc,
- nimeni nu înțelege căci pentru toate există și soluții de succes și doar acestea trebuie preluate,
- asistarea cu pasivitate nu este soluția, căci sistemul se erodează și se prăbușește la o adică.
- tinerii nu sunt interesați să-și plătească dările către stat căci pensia este prea departe de ei,
- pensionarii îi privesc neliniștiți pe politicieni care nu sunt în stare să le asigure trai decent,
- fondul din care sunt plătite pensiile este extrem de fragil și pe zi ce trece carențele se adâncesc,
- nimeni nu înțelege căci pentru toate există și soluții de succes și doar acestea trebuie preluate,
- asistarea cu pasivitate nu este soluția, căci sistemul se erodează și se prăbușește la o adică.
Acum există baze de date foarte complexe și există modele matematice care permit efectuarea oricrei tipologii de simulare, pentru a fi identificate doar modelele care oferă soluții de succes, înțelegând prin aceste soluții, doar pe acelea care permit ca sistemul de colectare și de plăți de pensii să se întrețină singur. În lume există astfel de sisteme de pensii de stat și dacă cineva s-ar apleca mai atent ar înțelege cum stau lucrurile și ar trece la implementarea unei noi gândiri de colectare și de plată și la noi. Abordările învechite nu mai au nimic cu ceea ce se întâmplă în economiile robotizate și acolo unde informatica se constituie în element primordial de efectuare a reglajelor fine, astfel încât crizele economice și dezechilibrele macroeconomice să fie controlate în mai mare măsură, pentru a fi diminuat efectul de tăvălug.
Faptul că abordările de la noi sunt cele bolșevice nu mă miră, dar credeam că apariția unei noi generații de finanțiști care știu ce este aceea modelare de fenomene economice, ar fi trebui să schimbe concepțiile învechite și să se obțină restructurarea din temelii a sistemului de asistență socială. Fluturarea marotei cu contributivitatea este atât de depășită încât mă apucă jalea numai când văd cât de primitivă este lupta cu pensiile nesimțite, care sunt expresia lipsei de onoare a politicienilor mioritici.
Acum se vorbește de pilonii de pensii. Sunt tare curios să văd ce moace vor face propovăduitorii acestor piloni când se va întâmpla ca un astfel de fond să-și declare insolvența sau să fugă cineva cu banii. Statul garantează ceva, dar să nu uităm că fondurile sunt private pentru pensii private, deci statul n-ar prea trebui să-și bage nasul 100%.
Eu știu că statul are bani. Eu știu că există zone unde investițiile statului devin profitabile. Eu știu că numai dacă ceva din fondul de pensii s-ar băga în comerțul cu arme, suma s-ar dubla. Nu am vorbit, jucat la Loto, barbut, de prostituție și nici de droguri unde bagi 1 leu și câștigi 50 lei, căci statul nu se bagă în așa ceva, dar construcțiile, autostrăzile ar merita încercate ca investiții ale statului folosind ceva bani din fondul de pensii.
Concluzie: scamatoria amintită de TURCAN de nu mai erau bani de pensii, arată arbitrariul din sistem.
(17 decembrie 2021)
(17 decembrie 2021)
