Aeroportul Otopeni, o autogară de provincie de demult

Zilele trecute m-au dus pașii prin aeroportul Otopeni și faptul că este:
- îngust,
- neîncăpător,
- întunecos,
- aglomerat,
- pestriț,

- încurcat,

- întortocheat,

- zgomotos,

- murdar,

m-am dus cu gândul la o autogară de provincie din vremurile ceaușiste, când oamenii posomorâți, așteptau în frig să vină rata să să-i ducă la casele lor sau la muncă. Am mai văzut aeroporturi prin alte locuri și am elemente de comparație și de aceea am ajuns la concluzia că este nevoie de un alt aeroport, modern, spațios, bine structurat, care să facă față noilor cerințe.

(21 decembrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Viorel PETRESCU

În vremurile de demult, cel care a fost ani în șir prorector al ASE, avea o funcție nu foarte importantă, dar bună la comitetul de partid al ASE. Eram într-o situație foarte dificilă. Bunul meu prieten își depusese actele să plece în Israel și eu, Gică de la-mpins vagoane, trebuia să-l exclud din partid într-o ședință.  Știam că asemenea momente se lăsau cu injurii la adresa celui exclus. Refuzam în mintea mea să fac o astfel de abordare. Am mers mai sus cum se zicea și am povestit ce și cum. Atunci, mult mai tânărul, dar experimentatul lector universitar Viorel PETRESCU mi-a spus cum trebuie să procedez. Eu am notat și la ședință am spus ceva de forma:
- cutare, fără să spun colegul sau tovarășul, a depus actele să plece din țară, fără să spun destinația. Îl întreb dacă are ceva să ne reproșeze?
Cutare s-a ridicat în picioare, a spus că nu are nimic să ne reproșeze nouă sau altcuiva. A spus cum a învățat carte, cum a lucrat aici, dar că nu a rămas nimeni dintre ai lui aici și de aceea pleacă. A urmat excluderea și cutare, bunul meu prieten, a părăsit sala.
Alături era o altă ședință cu altcineva care tot așa își depusese actele să plece și i se aprobaseră. Tărăboiul și injuriile de acolo nici nu vreau să le reproduc aici. Știu că eu l-am dus pe bunul meu prieten, acel cutare cum l-am numit aici, la aeroport când a plecat definitiv.

Am povestit întâmplarea pentru a arăta că în toate timpurile au existat oameni care știau să dea soluții excepționale, așa cum a fost profesorul de azi Viorel PETRESCU, căruia îi acord respectul meu total și oameni de nimic, ce făceau din orice exact ceea ce micimea caracterului lor le dicta, pentru a trage un oarece profit pentru ei pe termen scurt și cu costuri imense pentru cei din jur.

Peste ani, când Viorel PETRESCU era prorector, l-am întâlnit de mai multe ori căci aveam un proiect, BRIE se numea și era nevoie de deciziile sale în derularea acelui proiect dezvoltat la Giurgiu. Profesorul Viorel PETRESCU era același om, cu aceeași gândire limpede, frumoasă și eficientă, care mă impresionase dintotdeauna. Se vedea de la distanță că este un adevărat domn!

(31 ianuarie 2023)

Otopeni, aeroport african

Consider ca am vazut multe aeroporturi la viata mea si am suficiente elemente de comparatie ca s[ concluzionez ca aeroportul Otopeni este un aeroport african si spun acest lucru pentru ca aeroportul Otopeni este:

- inghesuit,

- murdar,

- intunecos,

- ingramadit,

- neprietenos,

- invalmasit,

- eterogen,

- trist,

- neinformatizat,

- vechi,

- comunist,

- neingrijit.

Lipsa unui concept unitar isi spune cuvantul, iar aeroportul lasa o impresie atat de proasta inca de la intrare incat calatorul se plaseaza intr-o situatie vecina cu depresia inca din primele minute. fata de acum cativa ani s-au inregistrat progrese, dar nu trebuie intelese ca fiind satisfacatoare caci nici pe departe nu au adus aeroportul mintr-un stadiu comparabil cu cele din categoria a X-a, el situandu-se undeva la categoria a XX-a pentru ca:

- la intrare este o inghesuiala de nedescris a masinilor,

- lipsesc carucioarele de carat bagajele la intrare,

- benzile de transport pe persoane sunt doar carpituri,

- la ghiseele de control se fac cozi nejustificat de mari,

- toaletele sunt mizerabile,

- calatorii nu au unde se informa la parasirea aeroportului,

- locul de asteptare din holul principal nu are banci,

- calitatea serviciilor este mai mult decat jalnica,

- denivelarile de pe pista ingrozesc pasagerii la aterizare,

- locurile de sosire a taxiurilor sunt inghesuite si bizare,

- personalul este acru si prost imbracat,

- nimic nu da senzatia ca suntem in Europa,

- balariile au napadit totul in jurul pistelor,

- harababura cu autobuzele de interior este dezolanta.

Daca as avea omposibilitate, as zbura numai pe directia Malaga - oriunde, caci desi Malaga nueste capitala de tara, are un aeroport generos, de 1.000 de ori mai bine gandit ca aeroportul caricatural Otopeni, care ar trebui sa treaca daca ar fi posibil ca aeroport satesc,m iar aeroportulminternational al Bucurestiului sa fie cu totul altul gandit si realizat dupa regulile secolului in care traim si nu dupa cat de tampiti sunt decidentii momentului sislugilemlor care pozeaza in specialisti cu staif.

(13 decembrie 2019)

Vânătorul de bagaje

Ieri, pe aeroportul Otopeni am văzut un tgip care trecea printre pasagerii care așteptau îmbarcarea și din priviri îi invita la cântărirea bagajuliui de mână. Respectivii aveau fie două bagaje de mână măricele, fie doar un bagaj de mână cu mult mai mare de 12 kg, cât este regula acelei companii aeriene. În toate cazurile urmărite de mine, pasagerii au trebuit să plătească kilogramele în plus. Acolo nu mergea cu modul mioritic de a gândi, conform căruia, dacă la documente scrie 12 kg, în realitate merg și 14 și 15 și c hiar mai multe kilograme. Pur și simplu, la ei la companie 12 kg înseamnă 12 kg. Punct. este foarte interesantă apariția acelui tânăr cu ochiul vigilent, pe care eu îl numesc vânătorul de bagaje. L-am văzut cât de eficient a fost.  Bravo lui!

(05 mai 2018)