La mitingul PSD din 09 iunie 2018 am remarcat lipsa oratorilor care să electrizeze mulțimea. De la mitingul lui Nicolae CEAUȘESCU din Piața Palatului din ziua de 21 august 1968 nu am auzit un al doilea discurs. În filmul Adevărata față a fascismului erau date secvențe din discursurile lui HITLER, care ar trebui să fie luate în studiu pentru a vedea ceea ce înseamnă captivarea maselor, manipularea acestora, căci în fond și la urma urmei mitingurile populare nu sunt sesiuni științifice unde se prezintă referate cu ecuații inegro-diferențiale pentru a modela greutatea în mediu poluat a sufletului pierdut al fiecăruia dintre noi după o scanare 3D.
Discursurile trebuie să aibă o lungime optimă, o intensitate optimă, o încărcătură optimă, într-un cuvânt, să aibă culoare, iar verbul să meargă la inima celor veniți la miting.
Vocea actorului amfitrion era o voce potrivită. Vocea Gabrielei FIREA a fost delicată, bună de un show cu cântăreți pop-rock. PLEȘOIANU a fost bun, cu lozinci, dar nervul său a fost ponderat, incandescența sa a fost limitată. Și TĂRICEANU a vorbit, dar el este un om de tribună parlamentară, cu frază cultivată, dichisită și convingătoare, dar lungă în raport cu cerințele unui miting. Și ceilalți au vorbit. S-a făcut apel la popor care să salute, să huiduiască, să aprobe sau să dezaprobe. Poporul din piață a avut reacții ponderate, cuminți și stăpânite.
Liderul PSD a vorbit. Discursul său s-a concentrat pe multe probleme, pe definiții, pe cine a mai rămas în statul paralel, dar a fost un discurs liniar, ușor cam lung pentru 300.000 de oameni din piață. dacă pe 09 iunie 2018 la miting ar fi fost doi sau trei oratori puternici, mitingul ar fi fost cu mult mai eficient, mult mai adânc.
(09 iunie 2018)
No comments:
Post a Comment