Managementul politic este o matematică aplicată în politică și nu numai. Nu este o știință laîndemâna oricui, iar dovada că așa stau lucrurile, se vede cu ochiul liber prin rateurile date de unii, care se cred și deștepți și frumoși, dar pe bani foarte mulți, luați aiurea și dați tot aiurea.
Managementul politic zice că ideile sunt doar de două feluri:
- idei de succes;
- idei proaste.
Nuexistă idei mai proaste, nici idei foarte proaste, nici idei groaznic de proaste, ci idei proaste pur și simplu. Despre acțiuni există, de asemenea, două tipuri și anume:
- acțiuni cu efecte;
- acțiuni fără efecte.
Deci, nu există acțiuni de dragul de a face zgomot sau chiar mult zgomot pentru nimic. În managementul politic există acțiuni eficiente, așa cum există acțiuni ineficiente. Cei ce știu management politic niciodată nu-și programează acțiuni ineficiente sau cu șansă aproape zero de a se realiza. Cei ce-și propun acțiuni care din star au probabilitate foarte apropiată de zero de a se realizat nu știu management politic și nici nu vor săștie, lucru care are costuri imense pe termen lung.
Să iau un exemplu simplu. Moțiunea de cenzură, așa cum este ea definită, are ca scop căderea guvernului. Cine depune o moțiune de cenzură, are succes dacă ea trece sau este un insucces dacă moțiunea nu trece. A depune o moțiune de cenzură care din start este sortită eșecului este un gest pe care managementul politic îl catalogează ca fiind:
- nefiresc;
- anormal;
- dezastruos;
- aventuros;
- simplist;
- fantezist;
- ineficient;
- aiurtor;
- jalnic.
Voi analiza ceea ce s-a întâmplat zilele trecute cu moțiunea de cenzură depusă la Parlament de PNL, partid pe care eu îl consider un partid mare, dar care de vreo trei ani își caută și drumul și liderul. În opinia mea, PNL trebuie să aibă ca obiectiv nu să depună moțiuni de cenzură, adică să băzâie, ci:
- să coaguleze dreapta cu o platformă specială;
- să aibă propriile propuneri, nu să critice;
- să înceteze cu critica, ci să construiască
- să trimită în televiziuni oameni ca lumea;
- să propună proiecte trăgând preșul de sub putere.
În loc să fi venit premierul cu ideia cu proiectele prin Banca Mondială, opoziția trebuia să vină. În loc să vină guvernul cu creșterea salariilor la doctori, opoziția trebuia să facă propunerea. Și multe altele la fel de importante.
Dar să revin la moțiunea de cenzură care a picat în Parlament săptămâna trecută.
Parlamentul are 465 de persoane cu drept de vot.
Ca să treacă o moțiune, trebuie votată de cel puțin 233 parlamentari.
Opoziția este formată din PNL, USR, PMP, adică 168 parlamentari, adică 36%.
De la 168 la 233 sunt necesare 65 de voturi, adică lipsesc 28% voturi.
dacă s-ar lua toate moțiunile de cenzură de la anul 1995 încoace s-ar vedea care este ponderea celor care sunt atrași de opoziție și câte moîțiuni ale opoziției au trecut.
În cazul de față din cei 168 de membri ai opoziției au votat pentru a cădea guvernul159 parlamentari. dacă nici măcar membrii opoziției nu s-au reunit spre a vota căderea guvernului și pentru a veni ei la putere, este foarte dificil să cred cum o astfel de opoziție are capacitatea de a convinge încă 65 sau 66 de parlamentari să i se alăture.
În sală, la vot au fost prezenți 317 parlamentari adică 68%, asigurând cvorumul. Puterea a utilizat arma ieșirii din sală pentru a se asigura că parlamentarii ei nu votează altfel decât s-a stabilit. Este tehnica folosită de fosta putere, acum aflată în opoziție. Ce ție nu-ți place, altuia nu face, zice și un proverb dar și managementul politic.
Se știe din istorie că:
- guvernele nu cad că vrea opoziția în primul an de la alegeri;
- guvernele cad la presiuni majore ale străzii cu un an înainte de algeri;
- puterea se erodează progresiv pe durata mandatului;
- opoziția unită, prin construcție are șanse să vină la putere.
Dacă se ia contribuția lui Traian Băsescu la coagularea dreptei și crearea alianței DA și utilizarea postocaliului și actuala opoziție ar trebui să învețe, dar să facă altceva, căci istoria nu se repetă trasă la indigo. În acest an opoziția ar trebui să tatoneze și să definească acea strategie unificatoare care să dea șansă ca prin unirea forțelor să ducă la succes în anul 2020.
(26 noiembrie 2017)
No comments:
Post a Comment