Invazia ca idee bizară

De câteva săptămâni bune se vorbește despre invadarea Ucrainei de către armatele rusești. Cine a citit cărți despre teoria și practica războaielor va vedea că abordările jurnaliștilor sunt în totală contradicție cu ceea ce înseamnă o invazie în teorie, dar și în practică.
Așa-zișii strategi sau analiști militari din spațiul nostru cel mioritic s-au trezit vorbind și ei. Dar dacă tăceau, filosofi rămâneau.
Invazia nu se anunță.
Invazia este secretă.
Invazia este elementul surpriză.
Invazia are ca obiectiv cucerirea teritoriului unei țări.
Invazia nu este precedată de acțiuni de intimidare.
Invazia se produce și punct.
Nu trebuie să vin eu să scriu despre invazie. Să luăm cum au fost invadate teritoriile de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial. 
A fost invadată Austria.
A fost invadată Polonia.
Să luăm și invaziile ceva mai recente, iar anul 1968 este de referință.
Acum se potrivește povestea cu Ionică.
Ionică păzea oile satului. I-a venit în minte să-i sperie pe săteni. S-a urcat pe un stâlp și a început să urle că vin lupii. Bieții oameni s-au alertat și ajunși la fața locului, au văzut că au fost mințiți.  Ionică a mai făcut așa încă o dată. Sătenii s-au alarmat, au văzut cum stau lucrurile și iar și-au dat seama că au fost păcăliți. Când însă a treia oară Ionică a urlat că a venit lupul, sătenii nu l-au mai luat în seamă. Lupul tocmai venise. Așa și cu jurnaliștii și analiștii noștri de paie. Au banalizat invazia Ucrainei de către armata rusă, atât de mult, încât chiar dacă se va produce, nu-i va mai lua nimeni în considerație.

(19 februarie 2022)

Multi se vor Deng Xiaoping

Așa cum se fac firme care nu presupun investiții, tot așa diferiți indivizi se visează peste noapte consultanți. Ei vin și spun că fac președinți, că pun președinți, că inventează personalități, că ajută pe mai marii zilei în a lua decizii.

Este adevărat ca lumea a cunoscut sfătuitori de taină pentru marile personalități. este adevărat că unii șefi de stat sau muierile lor consultau vrăjitoare. În niciun caz sfătuitării erau luați din șanțuri sau vrăjitoarele erau de prin locuri obscure.

Toți cei care deveneau consultanți erau verificați și pentru sumele cerute mai și garantau succesul. Să ne amintim cum pe National Arena la un niting electoral podiumul era de catifea roșie, exact de forma pe care Obama o avusese în USA dar de culoare albastră.

Una-i una, alta-i alta. Așa ceva nu se face, pentru că cele două lumi erau total diferite. Forma aceea mergea ăntr-un anumit spașiu, cu un anumit fundal, iar la București era ca nuca-n perete.

Consultanța politică înseamnă bani mulți, pentru idei care permit concentrarea tuturor energiilor către succes. Există și consultanti care fac strategii eșuate, însă pentru aceștia a doua șansă nu mai există. E un așa-zis consultant cu numele unui caricaturist, care apărea extrem de preșios în preajma unor potentați ai zilei și s-a dovedit un așa strateg că e plimbat cpre tot felul de restricții de libertate generată de tranzacții ilicite.

Longevivul Deng Xiaoping despre care se zicea ca purta papuceii de rafie cârpiți și răscârpiți a fost ani în șir sfătuitorul de taină recunoscut al tuturor chinezilor. El este părintele tepriei o tara si doua sisteme.

 O Chină în care există un magazin de stat cu preșuri fixe, cu salariați în salopete care fac gimanstică la mijlocul zilei, iar la doi pași este un capitalism înfloritor, cu concurențî reală, cu negociere cu branduri deosebite și cu chinezi elegant îmbrăcați.

Numai că cine citește despre Deng Xiaoping va vedea că el:

- era un teoretician desăvârșit;

- avea în spate o vastă ptactică politică;

- dispunea de acumulări calitative excepționale;

- era respectat prin ceea ce a adus nou pentru șara lui;

- a convins cu argumente de nerspins aplicarea în practică a teoriilor sale;

- era un înțelept nu un milionar in dolari;

- asculta de rașiune și nu de atracția mercantilă.
In .zona strategilor politici li a consultantilor politici,una este să vrei și alta este să faci.  Una este succesul dovedit și cu totul altfel stau ipotezele unui succes virtual, cândva, undeva, dacă... 

Rezultă că nenumărați mioritici se doresc un fel de Deng Xiaoping carpato-danubiano-pontici, numai că prin tot ceea ce fac se înconjoară e ridicol și se umplu de materiale fecale.

(05 aprilie 2016)