1.000 de oameni care m-au impresionat: Constanța ISTRATE

Constanța ISTRATE sau mai pe scurt Coana Tanța, era una dintre clientele mele pentru care făceam cărăușie cu ARO 244D la care atașasem o remorcă și despre care vreau să scriu aici, că este femeia care m-a impresionat foarte mult pentru îndemânarea ei deosebită de a face cozonaci, cu mult mai buni decât cei făcuți la cofetăria de la Intercontinentalul de pe vremea lui CEAUȘESCU.

Primul lucru pe care îl aflai de la Coana Tanța era faptul că nu știa carte. Era analfabetă. Îmi aduc aminte că m-a rugat să merg cu ea și cu alte două femei la Mănăstirea de la Curtea de Argeș de Sfânta Maria. ori de câte ori mergeam cu cineva și săream de 100 Km la oră, eram apostrofat. Coana Tanța neștiind să citească acele cadrane de la bordul mașinii, nu m-a apostrofat și ce bine mi-a prins! Am avut surpriza atunci să-mi dea un pachet cu bunătăți gătite de ea, căci eu le-am lăsat pe femei la poarta mănăstirii și am plecat la Bâlea Lac și am dormit la cabană. Am zis de bunătăți, căci chiar erau bunătăți. Era un cocoș fript. Erau mai multe tipuri de prăjituri ca de cofetărie, dar erau făcute de Coana Tanța, cu mâinile ei.

Coana Tanța m-a impresionat căci era o femeie deosebit de vrednică și care știa să se poarte. Îmi vorbea cu domnul Nelu și ori de câte ori veneam la piață s-o duc acasă spre seară, îmi dădea câte o pungă de legume netratate, ca să le dau la copii. Dacă prin sat sacrifica vreo vită câte un vecin, îmi oferea și mie câte o buncată de carne foarte bună, iar prețul era absolut convenabil. Era acolo o anumită lume și oamenii se cunoșteau între ei și se respectau. Viața îi învățase să se descurce și dacă erai acceptat în rândul lor, era bine de tot. Probabil am știut să mă port cu oamenii aceia și m-au acceptat, lucru care mi-a prins foarte bine.


(17 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Niculae ISTRATE

Pe Niculae ISTRATE sau Nea Niculae l-am cunoscut prin anul 1987 după ce mi-am pus remorcă la mașina mea ARO 244D și prin cineva de la service de ARO din strada Ceremuș, am ajuns la el, ca să fac cărăușie, căci Nea Niculae era producător și mergea la piață cu roșii, verdețuri, ridichii de lună, castraveți și gogoșari.

L-am cunoscut bine pe Nea Niculae și m-a impresionat cât de multe lucruri cunoștea. Făcuse războiul până în munții Tatra și viața l-a învățat să se descurce, căci comunismul cu cooperativizarea le stricaseră rosturile oamenilor din Obedeni, căci de acolo era Nea niculae.

Era un om corect. Când stabileam o vorbă, vorba aceea era vorbă, ora era oră, plata era plată. Stabilisem o relație bună cu el și cu soția lui. Din când în când mai primeam de la nea Niculae, pentru copiii mei, roșii nestropite cu îngrășăminte și verdețuri cu adevărat bio.

Într-un an m-a invitat pe mine și pe soția mea să facem un Crăciun la el și am fost șocat de primirea extraordinară pe care ne-a făcut-o Nea Niculae cu Coana Tanța, căci așa se numea soția lui. Erau niște gazde desăvârșite.

Am făcut transporturi mulți ani spre piețele Bucureștiului cu legume. O mai ajutam pe Coana Tanța să dea jos lăzile și sacii căci era și ea ceva mai în vârstă și nu se cădea ca ea să se lupte cu greutățile și eu să stau ca tâmpitul cu gura căscată să mă uit la biata femeie.

Am discutat cu Nea Niculae despre război, despre satele din Cehia care aveau piscine, despre sărăcia de la noi și mi-a explicat el care era cauza sărăciei lucii în care trăiau cei care nu mergeau cu legumele la piață și se limitau să facă norme la CAP. Mi-am dat seama că țăranul român nu e nici pe departe cum cred unii. El are gândirea lui, are filosofia lui de viață și cei ce cred că e rămas în urmă se înșală amarnic, dovadă era faptul că Nea Niculae promova economia de piață și pe cei 500 mp de teren cât avea grădina lui, făcea agricultură intensivă de secol 21. M-a impresionat gândirea lui și am învățat multe de la el, inclusiv, cum să mă folosesc de atmosfera satului pentru a-mi crea cadrul legal de desfășurare a activității de cărăuș cu acte în regulă, căci eu nu eram producător agricol.

(16  martie 2023)

Combaterea inflației

Nicio intervenție fie ea de catifea, fie ea cu barda, a statului, nu combate inflația, ci o adâncește. Numai piața este aceea care cu mijloacele ei brutale, neiertătoare, dar eficiente, este aceea care reglează cererea și oferta și implicit, diminuează inflația.
Inflație este atunci când în piață sunt mulți bani și puține produse și servicii, dar și cei ce dețin produsele își permit luxul să jongleze cu produsele, crescându-le prețurile, pentru ca în acest fel, cu puțina lor minte, să creadă că pun semnul de egalitate între masa produselor și masa banilor. Nimic mai fals.
Singura cale de combatere a inflației este creșterea volumului producției și serviciilor, dar nu a oricărei producții, ci doar a producției de calitate înaltă, fără ca prețurile s-o ia din nou razna. Este vorba de un sacrificiu al producătorilor pentru a-și răscumpăra greșelile lăcomiei prin penitența muncii cu plată redusă, ca pentru un tip să se reașeze lucrurile pe făgașul normal, al inflației sun 2%, ca să aibă de unde crește din nou când năravurile vechi vor reînvia și prostele obiceiuri ale lăcomiei și nemuncii își vor face de cap.
Combaterea inflației nu o face statul, nu o fac băncile, nu o face nicio baghetă magică. O face numai comportamentul producătorilor și prestatorilor de servicii care vor trebui să acopere deficitul de produse și de servicii creat prin tipărirea aiurea a banilor din anii precedenți sau a golurilor lăsate de nemunca și suficiența care au dus la creșterea profiturilor fără o bază reală în creșterea producției  și volumului serviciilor de calitate.

Combaterea inflației se face natural, empiric și haotic, căci nimeni nu are nici puterea și nici ideile necesare pentru a impune măsuri energice pe care poporul să le respecte. Dacă ar fi existat un astfel de cadru, inflația și crizele economice ar fi fost combătute din fașă și lumea nu s-ar mai fi confruntat cu dramele pe care inflația le generează în societate.

Unii cred că pentru a fi bine trebuie mai întâi să fie rău, de parcă ar exista alternative. oamenii acționează independent și numai din întâmplare se crează curente care duc deciziile lor spre o direcție unică și doar atunci se văd efectele, dar pentru aceasta trebuie să le ajungă cuțitul la or la foarte mulți dintre membri societății. Numai când inflația atinge cote dramatice, se schimbă comportamentul oamenilor și cotele relelor care au generat-o încep să scadă, căci oamenii nu mai au încotro. Ei își schimbă comportamentul la consum, își modifică ritmul cheltuielilor și conștientizează că trebuie să pună mâna pe muncă fără a încerca să mai păcălească pe nimeni, căci piața muncii are deficit de locuri de muncă și cel ce a găsit un job trage cu dinții de el să nu-l scape.

Combaterea inflației se face prin calitate și muncă, acestea fiind singurele care echilibrează balanța dintre masa banilor și masa produselor și serviciilor din piață. Restul e poveste de adormit copiii.

(08 ianuarie 2023)