Trăitul în trecut

Unii oameni au nostalgii. Ei trăiesc în trecut, cu gândul că pe vremuri era mai bine pentru că:
- oamenii aveau locuri de muncă,

- nu exista șomaj, 

- statul ne dădea locuință, 
- se mergea în concediu,
- bogățiile erau ale noastre,
- eram toți la fel de săraci,
- copiii mergeau la școli,
- era mai mult respect,
- nu era analfabetism,
- unele boli erau eradicate,
- toți copiii se vaccinau.

Dacă uităm ce a însemnat comunismul, adică lipsuri, frig, foame, restricții, îndobitocire, securitate, turnătorie, înseamnă că ne merităm soarta și orice schimbare în bine s-ar produce, n-ar însemna nimic, pentru că noi stăm ancorați în chestiunile deformate ale trecutului și nu ne trezim din nostalgie, rămânând pe poziții mai multe decât păguboase, din moment ce nu recunoaștem că în ultimii 35 de ani s-au făcut progrese importante în societate. Doar faptul că viața fiecăruia depinde strict de deciziile pe care le ia, faptul că avem libertatea de a vorbi, fără să existe riscul că a doua zi ne va căuta un ofițer de securitate, sunt elemente care ar trebui să nu ne mai facă să trăim în trecut și să ne mai gândim la o jumătate plină a unui pahar care tot timpul a fost gol.



(28 februarie 2025)

Omul nou și cipurile

Ne-am obișnuit cu ideea de a se monta în creierul omului cipuri care să emită impulsuri de corecție a unor minusuri și care în final se concretizează prin normalizarea comportamentului persoanelor afectate de o serie de maladii. În ultiumul timp se vorbește de implantarea în creierul uman de cipuri care să realizeze comandarea creierului pentru a declanșa anumite acțiuni, deci pentru a controla, nu pentru a corecta, acțiunile omului, ceea ce este o mare diferență. Corectarea este autonomă, controlul presupune un centru de comandă, cu urmărirea de obiective foarte bine definite.

Nu știu cât de aproape este acel moment în care implantarea de cipuri în creierele oamenilor ce formează colectivități, va avea ca efect:

- omogenizarea comportamentului membrilor colectivității,

- realizarea de oameni de un tip comportamental de laborator,

- atingerea de obiective la comandă,

- atragerea de subiecți care acceptă voluntar experimentul,

- tendința de generalizare a aplicării rezultatelor,

- gestionarea efectelor în sensul dorit de inițiatori.

Este adevărat că toată lumea dorește scurtarea duratei de creare a omului nou în sensul dorit de neo-marxiști, minimizarea costului procesului de atingere a obiectivului și obținerea de garanții că acest om nou va acționa exact așa cum se dorește și nu altfel, scăpând de sub control acțiunile lui. În momentul de față Știința Calculatoarelor - CS și Inteligența Artificială - AI au făcut progrese remarcabile, dar nu s-a ajuns acolo încât un centru de comandă uman să realizeze controlul prin cipuri a comportamentului membrilor unei colectivități, astfel încât aceștia să acționeze strict și necondiționat spre a realiza un obiectiv, folosind programarea indivizilor la nivel neuro-cibernetic.

Deci să fim liniștiți, chiar dacă Elon MUSK amintește uneori că s-au înregistrat progrese în ceea ce privește realizarea acelui cip care să fie montat în creierului uman, pentru nu știu ce obiectiv. Știința nu a ajuns acum și nu va ajunge în următorii 25 de ani în stadiul în care SC și AGI să fie capabile să permită evoluții controlate ale omului spre a se concluziona că modelul definit este cel al omului nou.


(26 noiembrie 2023)

Eu și omul nou

Din start, voi spune că omul nou este o himeră a comuniștilor care au crezut în mintea lor limitată, că sunt în stare să umble în mintea omului, pentru a-l îndobitoci ca să devină acel robot pe care ei l-au proiectat și care era destinat să le servească lor interesele, neținând seama că evoluția de câteva zeci de mii de ani a speciei umane nu se șterge cu buretele în 30 de ani.

Omul nou este:

- devotat cauzei comunismului,

- cel care crede numai  în comunism,

- atașat conducătorilor partidului,

- un profesionist aservit cauzei comuniste,

- cu conștiință revoluționară,

- un patriot care iubește partidul,

- lipsit de orgolii și de exigențe personale,

- luptătorul pentru idealurile comuniste,

- iubitor de artă cu mesaj,

- creatorul noii societăți comuniste,

- egal între egali.

Conducătorii comuniști au crezut că au toate instrumentele de a făuri omul nou, uitând că ei înșiși trebuie să fie primii oameni noi din societate. realitatea era cu totul alta. 

Dacă omul nou  locuia într-un apartament de bloc, conducătorii comuniști locuiau în vile luxoase.

Dacă omul nou făcea concedii în condiții modeste, conducătorii comuniști aveau parte de opulență.

Dacă omul nou nu găsea mâncare în magazine, conducătorii comuniști nu duceau lipsă de nimic.

Prăpastia dintre poporul sărăcit și flămând și conducătorii comuniști îmbuibați, a făcut ca tentativele de făurire ale omului nou să fie sortite eșecului. Comunismul nu a avut o relație bună cu biserica, dar poporul a continuat să creadă în Dumnezeu și să urmeze calea bisericii. Degeaba în noaptea de Înviere erau ședințele Cenaclului Flacăra, căci imediat după ce tinerii se întorceau acasă, ciocneau ouă roșii, ziceau Cristos a înviat și celebrau Învierea Domnului, dogmele comuniste pierzându-se în negura timpului care curgea după dorințele timpurilor străvechi.

Faptul că omul nou nu a însemnat nimic pentru poporul român este demonstrat de rapiditatea cu care poporul român a abandonat comunismul imediat după 22 Decembrie 1989 și a acceptat trecerea la noua societate democratică în țara noastră. După 22 Decembrie 1989 nu s-a înregistrat nicio mișcare semnificativă a unor populații care să dorească în numele comunismului să-l apere pe omul nou. Omul nou nu a existat în țara noastră decât în mintea unor comuniști rupți de realitățile României. Eu am avut un ARO 244D cu care făceam cărăușie de legume ca un mic întreprinzător privat și chestia cu omul nou nu m-a atins, nu m-a interesat. Eu am avut lumea mea. Mă interesa să fiu un profesionist cât mai bun, să am meseria mea și știam că dacă am meserie, voi câștiga o pâine indiferent de cine e la putere. Aveam exemplu pe tatăl meu care era meșter cizmar și care în vremea comuniștilor prin munca lui, ne-a pus întotdeauna o pâine pe masă, căci știa foarte bine meserie și clienții erau mulțumiți.


(19 mai 2023)

Comunismul și biserica

Statul comunist, ateu prin definiție, a avut o atitudine prostească față de biserică prin acțiuni ferme precum:

- dărâmarea bisericilor;

- închiderea de mănâstiri;

- prigonirea călugărilor;

- forțarea preoților să devină membri PCR;

- interzicerea religiei în școli;

- combaterea Bibliei fără a fi citită;

- interzicerea elevilor de a merge la biserică;

- urmărirea studenților de a nu se căsătorii cu preot;

- filarea ofițerilor de a nu-și boteza pruncii;

- punerea în antiteză a lui Dumnezeu cu Stalin;

- îndoctrinarea maselor împotriva credinței;

- mersul la spectacole păgâne în noaptea de Înviere;

- șantajarea preoților de către securitate;

- întemnițarea fețelor bisericești reprezentative;

- crearea omului nou fără credința în fsinți;

- înmormântarea capilor comuniști fără a fi cu mâinile pe piept;

- transformarea lui Eminescu în poet realist critic.

În realitate și comuniștii cei mai comuniști:

- își botezau copiii;

- se cununau religios;

- roșau ouă de Paști;

- tăiau porc de Crăciun;

- se închinau la necaz;

- spuneau rugăciuni;

- srbau clandestin zilele de sfinți;

- erau îngropați cu preot.

Numai așa se explică faptul că în 23 Decembrie 1989 s-a uitat de tot ateismul comunist, de toate preceptele legate de făurirea omului nou, de tot comunismul cu prostiile lui primitive, înguste și forțate, iar oamenii și-au reluat pe față obiceiurile și tradițiile pe care nu le abandonaseră nicio clipă. S-a trecut în extrema cealaltă, în care oamenii politici, în mod ostentativ participă la marile sărbători religioase, plini de smerenie, făcând cruci imense, deși nu prea sunt puși pe fapte bune nici față de cel de Sus și nici față de poporul pe care se bat cu cărămida în piept că l-ar sluji.

(21 mai 2017)