Sistemul și etc.

Toată presa are pe buze cu o frecvență prea mare un cuvânt pe care sunt sigur că nu-l înțelege din motive precum:

- superficialitate;

- incultură;

- limite;

- durere;

- viteză;

- sete;

- foame;

- maimuțăreală.

Cine stă să se aplice asupra conceptului de sistem, ar trebui să zăbovească mai întâi pe teoria sistemelor și s-o ia cu începutul, adică să citească o serie de cărți fundamentale precum:

• L.A. Zadeh - Teoria sistemelor, Editura Tehnică, București, 1974, 520pg. 
• Vlad Ionescu, Constantin Belea, Teoria sistemelor. Sisteme liniare. Sisteme neliniare. vol 1 și 2, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1985, 355+344pg.
• George Mahalu, Metode numerice în optimizarea sistemelor, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2006.

După o lectură cu foaia și cu creionul în mână, după ce se vor clarifica toate aspectele, jurnaliștii vor constata cu surprindere că utilizează incorect conceptul de sistem. Orice sistem se caracterizează prin:

- obiectiv unic, ceea ce înseamnă că există foarte clar definită ținta unde se dorește să se ajungă;

- structură formată din componente care interacționează și care au niveluri de entropie controlată;

- colaborativitate, concretizată prin comunicare, coordonare, cooperare;

- stabilitate care revine ca la variații mari ale intrărilor în sistem, ieșirile să fie neinfluențate;

- controlabilitate obținută prin existența unor limitări ale variabilelor de intrare și a stărilor;

- eficiență măsurabilă ce determină efectuarea de corecții pentru asigurarea atingerii obiectivului;

- optimalitate în ideia existenței  criteriului ce permite alegerea variantei care maximizează.

Ezistă o formalizare foarte bine pusă la punct pentru sistemele liniare, pe care o consider frumoasă, aptă să fie inclusă în toate articolele din ziarele noastre și mai cu seamă din cele cu poze deocheate, căci ar incita la meditații absolut transcedentale.

Sistemele la care se referă jurnaliștii nu sunt sisteme liniare. O încercare de a face o încadrare cât de cât generoasă, ne va duce nu spre sistemele neliniare, ci spre sistemele cibernetice complexe, discrete și stochastice, a căror abordare trebuie să înceapă cu utilizarea de metode empirice, care nu trebuie tratate de sus, ca fiind asociate celor care nu fac cercetare științifică.

Ca să n-o mai lungesc, mass-media, dar și politiciennii, când folosesc cuvântul sistem nu știu de vorbesc și fac grave greșeli de semantică, lucru impardonabil pentru ei.

(15 aprilie 2017)

Stabilitatea în culturism

Culturismul este un sport extraordinar de complex și participarea la competiții se desfășoară în cadrul unui ciclu de pregătire foarte bine structurat ca durată, intensitare, dietă, suplimente, încât forma maximă trebuie atinsă într-un interval de 2-4 zile care trebuie să se suprapună cu zilele de desfășurarea a concursului. Neconcordanța dintre momentul de maxim randament al culturistului în raport cu ziua de concurs atrage după sine prezentarea lui într-o formă neadecvată, cu consecințe negative asupra poziționării în ierarhie și deci pierderea fie a unui titlu, fie a unui premiu, fie a unui trofeu, fie a notorietății, fie întreruperea unui șir de victorii.

Stabilitatea calendarului competițional este o componentă de maximă importanță întrucât devansarea sau mutarea unei competiții la un termen ulterior în ultimul moment, perturbă programul de pregătire al sportivilor cu efecte negative asupra randamentului acestora. Schimbările momentelor de derulare a competițiilor cu câteva zile atrag fie scurtarea ciclului de pregătire, fie, din contră, prelungirea ciclurilor, în ambele cazuri efectele fiind dintre cele mai nefavorabile.

Stabilitatea categoriilor de concurs reprezintă unul dintre elementele extrem de importante pentru că permite definirea completă a obiectivelor legate de opțiunea fiecărui culturist de a se încadra într-o anumită categorie, mai ales legată de delimitarea acesteia prin limitele de greutate. Sunt situații în care anumite categorii dispar din varii motive, independente de organizatori, însă este de dorit ca acest lucru să nu se întâmple, chiar dacă unul dintre motive este numărul prea mic de concurenți care participă, în raport cu alte categorii, ceea ce ar duce la concluzia necesității de a efectua comasări.

Stabilitatea condițiilor de concurs vizează schimbarea regulilor interne de desfășurare a concursurilor, introducerea de detalii noi, apariția de noi costuri, schimbarea echipei de arbitri în timpul evaluărilor, apariția erorilor de calcul și corectarea lor după anunțarea rezultatelor așa cum a fost în acest an la premiile Oscar, când cei de la filmul La La Land au fost anunțați că nu ei sunt câștigătorii, ci echipa care a realizat filmul Moonlight. Au fost și astfel de cazuri. O altă situație rea este dată de limitările de a strânge fondurile de premiere. Anunțarea unor valori ale premiilor și creșterea acestora pe parcurs nu ridică probleme. Reducerea premiilor din lipsă de sponsori este însă un lucru foarte rău, pentru că toată lumea își face niște calcule. De regulă se acceptă situația clasării mai multor sportivi pe o aceeași poziție, dar regulamentul de desfășurare a concursului trebuie să specifice cum se împart premiile în bani, dacă în concurs apar și astfel de premii. Dacă se spune că suma fixă se împarte la numărul celor ce urcă pe aceiași treaptă este una, dacă nu se spune nimic situația este ambigură. Dacă se spune că fiecare primește aceeași sumă și suma se împarte, este rău de tot, pentru că s-a schimbat regula în timpul jocului.

Schimbarea locațiilor de concurs atrage după sine alte costuri, iar când participările sunt lăsate din punct de vedere financiar în seama concurenților, lucrurile se complică foarte mult dacă aceste costuri cresc semnificativ. Sunt foarte mulți factori care generează relocări, dar noile destinații trebuie alese cu mare grijă pentru a nu genera la rândul lor și schimbări ale datelor de desfășurare a concursurilor. Apar de multe ori neînțelegeri între organizatorii locali, care duc la blocări de săli, de condiții, de costuri, ce schimbă natura competiției și deci fac imposibilă menținerea locației, datorită unor suprapuneri de evenimente din lipsă de management adecvat, științific și coerent.

Stabilitatea în culturism este semnul seriozității desfășurării de activități și cel al acumulării de experiență, ceea ce duce și la rezultate superioare din punct de vedere  calitativ. Absența stabilității dovedește și lipsă de experiență și o oarecare superficialitate, dar mai ales evidențiabă abordări imcomplete, prea optimiste, fără a lua în calcul realități și factori de risc dintre cei importanți. Imediat ce se înregistrează evenimente specifice instabilității, competițiile respective scad în calitate exponențial, ceea ce duce la dispariția lor în cele mai multe cazuri sau va fi necesară o perioadă foarte îndelungată pentru a se șterge din memorie acele carențe care le-au marcat.

(11 aprilie 2017)

Stabilitatea tipologiilor în competițiile de culturism

În țara noastră există foarte multe competiții de curturism, ceea ce presupune:

• eforturi de organizare;
• existența de sponsori pentru premii atractive;
• participarea unui număr mare de concurenți;
• venirea unui public plătitor, numeros la concurs să asiste.

Un concurs se anunță cu multe luni înainte, unele dintre ele chiar cu un an înainte. Atunci sunt date o serie de detalii referitoare la:

• orașul unde se ține concursul;
• zilele în care au loc etapele concursului;
• sub egida cui se organizează;
• ceva despre premii;
• ceva despre categoriile de concurenți;
• structura pe tipologii de participanți.

Sunt situații din care unele competiții suferă modificări din mers. Dacă acest lucru este acceptabil la alte ramuri de sport, în zona culturismului lucrul ridică probleme dacă:

• dispar unele categorii;
• sunt introduse alte categorii;
• se schimbă probele;
• apar modificări la locație și la dată.

Consider că există soluții rezonabile pentru a nu perturba stabilitatea tipologiilor și pentru a nu încurca pe sportivi prin anunțuri intempestive că a dispărut o anumită categorie de concurs din lipsa unei participări masive. dacă la o categorie sunt doi competitori, este rezonabil să se desfășoare competiția arătând ca au fost numai doi competitori, din care unul este pe primul loc și al doilea pe al doilea loc. Nu este nicio jenă căci publicul va aprecia exact acestă situație, știut fiind faptul că una este să fie o luptă între 30 de sportivi pe cele 3 locuri și alta este să fie 4 sportivi tot pe 3 locuri. Există posibilitatea de a măsura stabilitatea unei competiții. Dacă în 10 ani competiția a avut exact aceleași categorii de concurs, atunci indicele de stabilitate este 1. Dacă în cei 10 ani categoriile s-au schimbat în fiecare an în totalitate, indicele este 0. Dacă în cei 10 ani se numără un maxim N de categorii într-un an și în cei 10 ani se identifică un număr de L categorii care se regăsesc an de an, indicele de stabilitate IS = L /N. Dacă la un concurs sunt fluctuații de număr de categorii și într-un an X apar cele mai multe categorii, N=20, dar în ultimii 10 ani se păstrează de la an la an numai 8 categorii, indicele de stabilitate este IS=8/20=0,4 ceea ce este foarte puțin, însemnând că la acea competiție instabilitatea este mare și sportivii de la ediție la ediție au surprize foarte mari. Să nu se uite că în anul 2016 de la o competiție importantă a lipsit categoria 65kg. Stabilitatea este o condiție esențială pentru reușita unei competiții, pe lângă valoarea premiilor bineînțeles.

(04 octombrie 2016)