Eu și frizerii

Dacă aș avea un păr așa cum au bărbații interesanți, mi-aș lăsa plete sau mi-aș face frizuri care să scoată în evidență exact ceea ce podoaba mea capilară ar fi în stare s-o facă. Este adevărat că nu am chelie, dar părul pe care îl am pe cap este astfel făcut încât nu am cum să-l fac să stea nici cârlionțat, nici așezat și nici cu plete care să mă scoată în evidență ca fiind un tip de-a dreptul interesant.
De aceea, întotdeauna am preferat tunsorile foarte scurte, nu din zgârcenie de a nu ajunge prea des la frizer, ci din simplul motiv că o tunsoare foarte scurtă îmi permite o igienă mai bună, adică am posibilitatea să mă spăl pe cap zilnic și uscarea părului nu este deloc o problemă.

Când eram copil venea la noi acasă un frizer și ne tundea pe noi cei trei băieți, dar îl tundea și pe tata.

Frizerul avea prosoape albe pentru fiecare dintre noi.

Frizerul avea sculele dezinfectate.

Frizerul ne dădea cu pudră pe la ceafă după ce ne tundea foarte scurt cu o mașina.

Frizerul dădea cu spirt după ce folosea briciul pentru a-mi aranja perciunii.

În ziua de azi, chiar la frizerii cu ștaif, am observat că prosopul este refolosit, că există mare neglijență în a fi dezinfectate foarfecele, briciul și pieptenele.

Chiar mi s-a întâmplat ca la o frizerie din Piața Romană, unde m-am tuns și m-am bărbierit să mă pricopsesc cu o boală urâtă de piele pe față, pe care am reușit s-o vindec cu mare dificultate. De atunci mă tunde soția și nu am mai avut probleme.


(13 mai 2023)