Guvernul Petru GROZA

Se împlinesc azi 80 de ani de la instaurarea la putere în România a guvernului Petru GROZA, guvern pus de comuniști, în condițiile ocupației sovietice a Armatei Roșii. Acest guvern avea în componență pe:

Petru GROZA - președinte al consiliului de miniștri

Gheorghe TĂTĂRĂSCU - vicepreședinte al consiliului de miniștri

Teohari GEORGESCU - ministru de interne

Gheorghe TĂTĂRĂSCU - ministru de externe

Lucrețiu PĂTRĂȘCANU - ministrul justiției

Constantin VASILIU-RĂȘCANU - ministru de război

Romulus ZĂRONI - ministru al agriculturii și domeniilor

Petre BEJAN - ministrul industriei și comerțului

Theodor D. IONESCU - ministrul petrolului și minelor

Dumitru ALIMĂNIȘTEANU,  Mircea DUMA,  Alexandru ALEXANDRINI - ministerul finanțelor

Gheorghe GHEORGIU - DEJ - ministrul comunicațiilor și lucrărilor publice
Anton ALEXANDRESCU - ministrul cooperației

Lotar RĂDĂCEANU - ministru muncii

Gheorghe NICOLAU - ministrul asistenței și asigurărilor sociale

Dumitru BAGDASAR - ministru sănătpții

Ștefan VOITEC - ministru educației

Mihail RALEA, Octav LIVEZEANU - ministrul artelor

Emil HAȚIEGANU, Mihail ROMNICEANU - secretari de stat

Membri guvernului proveneau din structuri politice precum: Uniunea Preoților Democrați Români, Frontul Plugarilor, Partidul Comunist din România, Partidul Național Liberal-Tătărăscu, Partidul Social Democrat Român, Partidul Național-Țărănesc.

Petru GROZA a condus 4 guverne care au acoperit perioada 6 martie 1945 - 2 iunie 1952 în care s-au produs marile transformări ce au pus bazele bolșevismului în țara noastră. S-a produs reforma agrară prin Legea nr.187 din 23 martie 1945. S-a produs naționalizarea. S-au produs schimbări fundamentale în educație. Să nu uităm că la 30 decembrie 1947 Regele MIHAI I a fost obligat să abdice.
Când eram copil, îmi amintesc că am ascultat la radio transmisia de la înmormântarea cu popi și cu slujbă a  lui Petru GROZA,  din ianuarie 1958.

Pe când eram student, la disciplina Socialism științific a ținut câteva prelegeri Mia GROZA, fiica lui Petru GROZA, o femeie distinsă și respectată de tot ASE-ul la acea vreme.

Chiar dacă acum vremurile sunt trăite la intensitate maximă, istoria nu trebuie uitată, în principal pentru a învăța din greșelile ei și mai ales, de a nu le repeta.
(06 martie 2025)

365 împotriva României: Teohari GEORGESCU un sinistru ministru de interne

Și chipul lui Teohari GEORGESCU figura pe pereții claselor din școli imediat după ce au venit comuniștii la putere. Așa, ca într-un vis, într-o noapte pozele au dispărut și chiup lui Teohari GEORGESCU n-a mai fost văzut de nimeni de atunci. Noi radio nu aveam. Se prelucrase la tata la fabrică ceva despre Ana PAUKER, Vasile LUCA și Teohari GEORGESCU, care au și fost judecați.

Teohari GEORGESCU a fost ministru de interne în intervalul 6 martie 1945 - 28 mai 1952, perioadă în care el a aplicat politica partidului într-un domeniu extrem de sensibil din societatea românească, miliția provenită din poliția reformată. Părinții mei vorbeau pe șoptite despre grozăviile pe care le patrona Teohari GEORGESCU căci în numele luptei de clasă veneau dubele pe la porțile oamenilor și plecau înțesate, iar cei luați reapăreau doar ca niște umbre peste ani și ani. Am avut niște vecini foști legionari care au reapărut după șapte sau zece ani, dar care mai povesteau tatei despre ceea ce petrecuseră fie în temnițe, fie la stuf, fie la canal. Chestia cu rămasul oaselor pe colo și pe colo nu era o figură de stil, ci o realitate groaznică, la care Teohari GEORGESCU pusese umărul s-o desăvârșească. El era unul care exagerase cu stalinismul rigid, stalinism bun în timpul războiului, ca disciplină, fermitate, curaj, dar inutil pe timp de pace când nu mai există un inamic și lumea trebuie să construiască, nu să lupte, chiar cu un dușman imaginar. Organizarea aparatului represiv era specialitatea lui Teohari GEORGESCU, căci ideia de milițian cazon, inflexibil, rece și dur, el a inoculat-o, aspect care s-a propagat până la 1989 și reverberează chiar și acum. Cu oameni instruiți de Teohari GEORGESCU s-a făcut colectivizarea, căci aceștia știau să vină în casa omului și să pună pistolul pe masă, după care cu dexteritate și ostentativ se jucau cu el, arătând că are glonț pe țeavă. Imaginea capului cât o baniță ca urmare a bătăilor, tot din vremea lui Teohari GEORGESCU vine, iar ceea ce știm de la 15 noiembrie 1987 cu metodele cu săculeții de nisip, tot lui îi aparțin, chiar dacă trecuseră trei decenii, își păstraseră actualitatea și nu prea cred că nu se învață și azi care sunt metodele de tortură fără a lăsa urme vizibile. Școala înaltă absolvită de Teohari GEORGESCU nu a fost una oarecare, chiar dacă aparențele de la Moscova cu internaționala socialistă ar arăta altceva. Oricum, Teohari GEORGESCU reprezintă o pagină neagră în istoria acestui popor prin răul făcut pe multiple planuri. El a fost o figură sinistră căreia i s-au șters cu buretele multe păcate.

(24 iulie 2018)