Showing posts with label Ruse. Show all posts
Showing posts with label Ruse. Show all posts

Monday, January 16, 2023

1.000 de oameni care m-au impresionat: Iosif PELMUȘ

Iosif PELMUȘ este un bărbat pe care l-am cunoscut acum 44 de ani, când am ajuns cu nea Titi la un service în strada Ceremuș, undeva pe la Podul Constanța, cu mașina mea cea dragă, un ARO 244. Pe vremea aceea, Viorel, căci așa îi spunea toată lumea lui Iosif PELMUȘ, era un tânăr înalt și slab, cu palmele mari și cu privire ageră.
Eu l-am văzut la treabă pe Viorel și m-a impresionat la el seriozitatea cu care-și făcea treaba, modul în care lucra. Ca să nu zgârie vopseaua de la mașini, Viorel lua o pătură și acoperea acea parte a mașinii unde lucra. Eu aveam nevoie de schimbat filtrele de motorină sau filtrele de ulei sau discul de ambreiaj, dar la mașina mea erau și alte părți puțin fiabile ce trebuiau înlocuite, chiar dacă era un ARO 244 cu motor Brașov, adică o mașină excepțională.
Am ajuns cu mașina mea de multe ori la service pe Ceremuș și de fiecare dată Viorel m-a primit, a stabilit despre ce era vorba și nu a fost cazul să plec pe jos, căci el mă rezolva cu priceperea deja devenită proverbială. Nea Titi, cel care mi-a făcut cunoștință cu Viorel, mi-a zis că el este cel mai bun mecanic auto pe ARO Diesel și viața mi-a dovedit că așa era.
În timp, am devenit prieteni și pentru mine este o mare cinste să fiu prieten cu un om de o astfel de calitate, căci Viorel a fost, este și va fi, cel mai bun pe meseria lui, ceea ce m-a făcut să am față de el o admirație cum rar am avut față de o persoană pe care am cunoscut-o și acest lucru se datorează faptului că Viorel este un meseriaș deosebit de priceput, are un caracter desăvârșit, știe să-și respecte cuvântul, este punctual, este corect și este modest, ceea ce pentru un om de nivelul lui de meserie este un lucru foarte rar.
Imediat după Revoluție, am plecat împreună cu mașina mea ARO 244 în Bulgaria, dar nu am ajuns la Sofia căci seara fiind toată zona era în beznă și am zis că este riscant să străbatem noi cele câteva sute de kilometri orbecăind pe niște străzi unde tăiai întunericul cu cuțitul. Așa că ne-am pus pe cheltuit leva și eram foarte entuziasmați că tot ceea ce cumpăram erau cu prețuri de una sau două cifre. Entuziasmul ne-a scăzut când ne-am dumirit că înainte de a cumpăra trebuie să înmulțim cu 10 pentru a aduce prețurile la lei și pentru a vedea că chiar merită să cheltuim doar de dragul de a cheltui.
Am mai fost cu Viorel și cu prietenul lui Mihai în Turcia la Edirne. Drumul al dus și la întors a fost superb, chiar dacă am avut o pană pe stânga față, pe care am rezolvat-o la un atelier foarte bine dotat, unde am avut dovada că bulgarii erau cu mult mai înaintea noastră, chiar dacă noi ne dădeam rotunzi și nu ne mai încăpeam în piele.






(16 ianuarie 2023)

Friday, November 11, 2022

Pe urmele Războiului de Independență 9 Mai 1877 - 9 mai 1977

În vremurile comuniste, întunecate, dominate de securitate, unde sărăcia era lucie, se încerca crearea omului nou, un fel de robot care să răspundă 100% la comenzile partidului, care să muncească, să rabde și să aplaude. Cuiva i-a venit ideea de a organiza pentru studenții Facultății de Cibernetică, în primăvara anului 1977 o excursie în Bulgaria cu tematica: Pe urmele Războiului de Independență, urmând să vizităm localitățile Plevna, Grivița, Vidin, acolo unde armata română a luptat alături de bulgari și de ruși pentru a-i învinge pe otomani.
Am fost desemnat să conduc grupul de studenți. Excursia a fost bine organizată, deși autocarul nu era ceea ce înțelegem acum prin autocar de 5 stele, cazările era modeste, mâncarea era la plimbă tava și ritmul era foarte alert.
Excursia a fost un real succes pentru că am avut ocazia să vedem câteva crâmpeie de istorie, în locuri cam triste, fără viață, lăsate în urmă, căci și bulgarii, comuniști și ei, aveau altele pe cap. În plus, ceea ce nu-ți convine, treci pe planul al doilea și am avut impresia că monumentele cam așa arătau.
Am făcut multe fotografii. Chiar aveam și un aparat de filmat QUARTZ  cu care am făcut un film pe 8 mm din care s-au păstrat doar câteva cadre. Aveam pe atunci 30 de ani și încă mai credeam că tot ce zboară se mănâncă.
Știu doar că am reușit să cumpăr multe timbre de la un magazin filatelic din Ruse, pe care le mai am și acum și cu care mă mândresc și azi.


(11 noiembrie 2022)