Managementul politic despre pomenile electorale

Prin 2004 parcă, am asistat la un fenomen extrem de ciudat. Într-un cartier foarte sărac din București unde primarul de sector:

- a asfaltat,

- a plătit curentul,

- a dat păpica,

- a măturat,

- a dus calculatoare,

- a plantat flori,

- a igienizat,

deci, de unde se aștepta să obțină voturi la greu, din contră, a obținut cele mai puține voturi. Mi s-a părut nefiresc, dar managementul politic zice că:

- mentalitatea alegătorului nu se schimbă în ziua alegerilor,

- cine a primit o dată pomană, nu mai primește și a doua oară de la același enoriaș generos,

- pomana multă vine nu de la un singur enoriaș, ci de la mai mulți care se perindă,

- numai unul care vine de mai multe ori în rând primește pomană repetat de la același enoriaș.
Managementul politic zice despre pomenile electorale că nu sunt nici pe departe soluție pentru un succes viitor în alegerile de orice tip, ci munca și rezultatele concrete din economie și din societate, adică autostrăzi, spitale, școli, educație și ierarhia cotectă a valorilor.

În acest context, devine evident că omul care a primit pomani după decembrie 2016, oricâte pomeni i se mai dau în continuare și de orice natură, nu va uita de aceste pomeni, dar va gândi instinctiv  că probabilitatea ca un altul să-i dea pomeni și mai consistente este mai mare decât a celui care tot l-a miluit patru ani. De aceea, se zice că se învârtește roata la fiecare ciclu electoral. Concluzia este una singură: dacă actuala opoziție nu va face erori impardonabile, are toate șansele ca în 20.20 să radă totul, pentru a da și ea pomeni, făcând greșeala predecesorilor, ca în 2024 să părăsească și ea grațios puterea la o adică, dacă nu se va întâmpla un oarece neplanificat ca în 1989.

(25 iunie 2018)

Un DVD memorabil cu opera AIDA

Știam de DVD-ul cu opera AIDA într-un spectacol la Opera din San Francisco din anul 1981, având o distribuție de exccepție, după cum urmează:

Aida: Margaret PRICE

Radames: Luciano PAVAROTTI

Amonasro: Simon ESTES

Amneris: Stefania TOCZYSKA

Regele Egiprului: Kevin LANGAN

Ramfis: Kurt RYDL

Orchestra și corul Operei din San Francisco

Dirijor: Garcia NAVARRO

Am urmărit multe puneri în scenă și multe distribuții cu acestă operă. Ceea ce am văzut și auzit îmi pare a fi ceva cu totul special. În primul rând vreau să spun că dicția interpreților este perfectă. Se înțelege fiecare cuvânt rostit de ei. În al doilea rând, am recunoscut toate ariile cântate. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca în spectacole unde am mers pentru anumite arii, să constat că erau măcelărite. Am urmărit desfășurarea la nivel de detaliu. Totul a fost profesionist. Orchestra a fost foarte bună, nu i-a acoperit pe soliști. Corul a cântat și el cu claritate. Despre dansatori am numai cuvinte de laudă, căci nu eru grși, erau balerini adevărați care parcă pluteau.

Despre soliștispun doar atît: excepționali!

Luciano PAVAROTTI a fost un Radames de poveste, chiar dacă debuta în acest rol. Faptul că în multe emisiuni tv chiar acest DVD este referit, înseamnă că este una din aparițiile sale de cea mai bună calitate.

Margaret PRICE are un dramatism special în voce și în joc, comparând-o cu alte interprete o găsesc foarte bună, dozând excelent trăirile, fără niciun fel de excese în voce.

Stefania TOCZYSKA a fost o Amneris excelentă. Poate gresc eu prin faptul că nu reușesc să mă desprind de rolul Amneris interpretat de Elena CERNEI a noastră, care din punctul meu de vedere este referința.

Ariile așteptate de mine au avut interpretări model și acest DVD este în galeria celor mai bune cu opera Aida de Giuseppe VERDI. O explicație este și vârstele foarte potrivite pentru înalta performană ale cântăreților. Soprana Margaret PRICE avea 40 de ani. tenorul Luciano PAVAROTTI avea 46 de ani. mezzosoprana Stefania TOCZYSKA avea 38 de ani. Cred că un rol important îl are managementul, căci totul a decurs ca la carte, fiind o înregistrare din spectacol. Aș zice, comparând cu ce se mai întâmplă pe colo și pe colo că a fost un spectacol perfect. Despre decoruri, despre mișcarea scenică și despre lumini, numai cei care văd DVD-ul au să facă evaluările de rigoare. Aplauzele la scenă deschisă spun totul, știut fiind faptul că publicul de operă din San Francisco este unul deosebit de exigent.

(24 iunie 2018)

Klaus IOHANNIS candidează din nou

Actualul prezident Klaus IOHANNIS candidează din nou, pentru cel de al doilea mandat. Analiștii lu'pește zic că:

- este prea devreme,

- nu mai este ca data trecută,

- nu era momentul,

- trebuia alt context,

- era necesară o regie,

- va fi tocat 1,5 ani,

- nu va crește-n sondaje.

Am zis analiștii lu'pește, căci chiar ai lui pște sunt, că dacă erau ai altcuiva precis nu le ieșeau din gură așa banalități și enormități. Fiind președinte în funcțiune și la primul său mandat, orice ar fi făcut Klaus IOHANNIS, ar fi fost interpretat că este în campanie electorală din moment ce PNL-iștii și l-au asumat ca fiind candidatul lor pentru 2019. În plus, se zice că Dacian CIOLOȘ își face deja încălzirea tot pentru prezidențialele din 2019. Președintele Klaus IOHANNIS, fiind în funcțiune, este sub lupa tuturor și faptul că și-a anunțat candidatura nu are cum să modifice nivelul de atenție acordat comparativ cu situația în care anunțul ar fi venit în vara anului 2019. Momentul ales este bun, pentru că niciodadă nu se calculează cu un model matematic pentru a rezulta un moment optim. Și statistic prin comparație cu ceea ce au făcut predecesorii săi nu este relevant, pentru că suntem în anul 2018, iar acum 26 ani sau acum14 ani sau acum 9 ani lucrurile stăteau cu totul altfel. Nu suportă comparație nici din punct de vedere cantitativ pentru că oricât am vrea să analizăm, nu există o serie de date cu cel puțin 16 termeni, căci nu au fost atâtea campanii electorale, iar președinții ILIESCU și BĂSESCU a avut câte două mandate. O serie statistică cu doi termeni nu duce în niciun caz la rezultate serioase, a căror calitate să fie verificată cu teste statistice.

În opinia mea, faptul că președintele Klaus IOHANNIS și-a anunțat candidatura pentru al II-lea mandat este un lucru bun. Acum toată lumea:

- va ști cum să se raporteze,

- va privi altfel activitatea sa,

- va nuanța altfele criticile vor avea,

- dacă va lăuda o va face altfel.
Din punctul meu de vedere, faptul că președintele Klaus IOHANNIS și-a anunțat intenția de a candida este un lucru benefic pentru partenerii noștri externi pentru că sunt asigurați de continuitatea procesului de reforme și de stabilitatea din țară, lucru de care NATO are o mare nevoie, știindu-se faptul că noi avem o bucată importantă de granițî de est a UE cu Moldova și cu Ukraina, țări non UE. Când am citit Capitalul de Karl MARX, introducerea se încheia cu versul din Dante ALIGHIERI:

Urmează-ți calea și lasă lumea să vorbească.

Președintele Klaus IOHANNIS are multe altele de făcut, are consilieri și nu trebuie să asculte clevetirile din târg, de la moară sau de la gară. Anunțul său va da de gândit analiștilor și viitorilor săi candidați, căci fiecare dintre ei vor căuta să se poziționeze încă de pe acum. Tentația este mare și fiecare dintre ei va fi analizat prin comparație cu primul anunțat, ei nebeneficiind de consilieri pe probleme de specialitate și nici nu are cine să le gestioneze imaginea. Cât despre aparițiile în mass media, președintele Klaus IOHANNIS are un mare avantaj, căci ele este nu candidatul Klaus IOHANNIS, ci președintele în funcție Klaus IOHANNIS. Anunțul său a fost doar spre luarea aminte a adversarilor săi și pentru a defini un cu totul alt context, care să-i fie favorabil.

Toate afirmațiile mele se regăsesc în orice manual de management politic. Ele nu reflectă în niciun fel o abordare subiectivă, bazată pe ipoteze nerealiste sau de altă natură, precum votul exprimat de mine.

(24 iunie 2018)

Noi și istoria noastră

Noi nu avem o carte de istorie. Mă gândesc la undeva 300 pagini, o carte care să fie citită pe nerăsuflate și din care fiecare dintre noi să înțelegem:

- cine suntem,

- de unde venim,

- care ne este trecutul,

- cum stăm cu prezentul,

- ce ne așteaptă în viitor.

O carte în care apare ca personaj esențial al devenirii noastre un crainic de emisiune, nu mi se pare o abordare serioasă. Nici cartea în care unii sunt umflați cu țeava pentru a părea mai impozanți și alții sunt demolați, este tot o abordare deficitară. O carte de istorie adevărată trebuie să ne arate exact așa cum am fost, cum suntem și cum vom fi, nici mai frumoși, nici mai urâți, nici mai deștepți și nici mai proști. Din cartea de istorie adevărată trebuie să înțelegem că dacă vrem să mergem mai departe trebuie:

- să fim uniți,

- să muncim pentru prezent,

- să ne acceptăm trecutul,

- să stăm cu fruntea sus,

- să luptăm pentru viitorul nostru,

- să nu repetăm greșelile din trecut,

- să avem o țintă de urmat.

Cartea de istorie trebuie să se bazeze pe documente și nu pe ziceri de la Vocea Americii, pe analize și nu pe impresii, pe știință și nu pe empirism. 

Cartea de istorie:

- este simplă,

- are poze,

- este structurată clar,

- nu are fraze lungi,

- nu e ambiguă,

- este directă.

O carte de istorie adevărată se scrie fără patimă, nu gâdilă orgolii și nici nu implică răzbunări, patimi sau manifestpări  decurgând din sentimente mărunte. Până acum vorbim de mari istorici și nu de mari cărți de istorie, căci tristețea nu este mai mare ca atunci când nu vezi în librărie cartea pe care s-o iubești și să te regăsești în ea, exact așa cum ești tu, cum sunt eu sau cum este oricare altul dintre noi. Noi și istoria noastră suntem unul și același lucru, căci așa cum nu ne desprindem umbra care ne urmărește întotdeauna, istoria ne este lipită pe vecie de minte, trup și de suflet. Istoria românilor sau Istoria României este timbrul ce ne este lipit pe frunte și cu care mergem pretutindeni în timp și în spațiu.

(24 iunie 2018)

Fake news de Dâmbovița

Exista obiceiul ca de 1 aprilie oamenii să facă farse. Unele erau reușite. Altele erau tâmpite. De când a apărut mediul virtual și orice persoană mai mult sau mai puțin mobilată are acces să comunice, nu se mai fac farse, ci sunt generate știrile false, adică fake news în limbaj internațional. Au apărut tot felul de știri false, unele au prins, altele au fost demontate rapid și s-au fâsâit. Ceea ce mă miră pe mine, este cât de nenorocit trebuie să fie acel tip sau acea tipă care clocește un fake news anunțând moartea unui om, care fie este bine merși, fie se află într-o situație oarecare. Am citit astfel de fake news și la început am fost mirat, chiar  m-am gândit la sufletul respectivului, dar destul de repede știrea falsă a fost demontată.

Dacă știrile false au o anumită țintă, printre ele sunt unele absolut inutile, făcute dintr-o răutate inexplicabilă care sălășuiește în anumiți indivizi, ajuși într-un stadiu avansat al unei boli mintale. Știrile false au rolul de a manipula oamenii, de a crea anumite stări în mințile oamenilor, stări care să fie urmate de acțiuni sub impulsul de moment, acțiuni cu final așteptat.

(23 iunie 2018)

Dan PURIC, invitatul lui Mihai GÂDEA

Dan PURIC este actor la Teatrul Național din București. Dan PURIC este un mare actor la Teatrul Național din București. Dan PURIC este cel care dacă anunță un spectacol sau o conferință, face săli pline fie cald, fie frig, fie ploaie șie zăpadă. Actorul Dan PURIC este uneori invitatul lui Mihai GÂDEA. Este un adevărat regal să-l aibă în emisiune. Actorul Dan PURIC este un om cult, care are un nivel de creativitate de excepție. El își fixează o temă, se documentează și are capacitatea de a dezvolta un discurs pe tema respectivă, într-un stil absolut original, captivant și mai ales cuceritor. Dan PURIC are teme predilecte, mai ales atunci când este vorba despre poporul român, despre evoluția sa și despre implicațiile modernismului asupra matricei sale de natură ancestrală. Ceea ce discută Dan PURIC la Mihai GÂDEA în emisiune sau ce prezintă în conferințele sale, nu se povestește. Cine îl ascultă, apreciază, își pune întrebări, se autoevaluează și cu mai multă înțelepciune merge mai departe, încrezător în steaua neamului său.

Dan PURIC este monumental

(23 iunie 2018)

Nu o demite, nu o revocă

Așa cum curg lucrurile și așa cum am zis acum mult timp în urmă, pentru perioada viitoare Laura Codruța KOVESI va rămâne în continuare produror șef al DNA.

Lumea vede lucrurile cu totul diferit decât trebuie văzute. Există o cheie în care se citește tot ce se întâmplă acum la noi. Lumea nu înțelege contextul în care trăim, fără a mai fi niște provinciali amărășteni. Suntem la masă cu lumea bună de după 2007, vrem să fim serviți că toți ceilalți comeseni, dar tot ne dăm la gioale ca între cele două războaie, căci comunismul ne pusese cu botul pe labe prin omogenizare totală. Noi credem că musai alții trebuie să intre în bucătăria noastră și să spele dușumeaua, să curețe ceapa și să mestece în răntaș. Occidentul vrea liniște pe granița de est și nu va tolera aiurelile de doi bani dâmbovițele clocite și de putere, dar și de opoziție. Explicația că nu va fi revocată și nici demisă Laura Codruța KOVESI este simplă, simplă de tot. Vremurile nu permit așa ceva, căci pr granița de est a UE trebuie să fie stabiitate și liniște. Nu este moftul nimănui. Nu este încăpățânarea cuiva. Repet: la granița de est trebuie stabilitate, pregătire, dotare, forță și atenție. De aceea nu este loc de frământări de niciun fel, care să fragilizerze granița de est a UE. În rest este poveste și trebuie și noi să vedem lucrurile mari și nu nimicurile specifice zicalei cu capra vecinului sau chiar cu vecinul însuși. Nici protestele, nici mitingurile uriașe nu au darul de a întări granița de est. Stăm la masa bogaților, vrem să fim respectați, dar nu ne respectăm noi înșine în primul rând. Trebuie schimbată urgent mentalitatea de oameni calici care se ceartă,pe sărăcie și nu înțeleg marile probleme cu care ne confruntăm. Chestia cu legile justiției sunt abureli, din moment ce energiile ar trebui canalizate pe autostrăzi, spitale, școli, salarii, nivel de trai. Starea de felinar de la coada Europei este buba și nu pragul de la abuzul în serviciu și nici revocarea așteptată cu balele la gură.

(23 iunie 2018)