Satul paralel, ca invenție

Când vedem că lucrurile nu ne ies așa cum vrem noi, inventăm statul paralel, inventăm Oculta, ne imaginăm scenarii dramatice și facem legături dintre cele mai ciudate, căutând să explicăm altfel decât simplu s-ar explica toate lucrurile nasoale care ni se întâmplă.

Lucrurile au o anvergură inimaginabil de mare și de profundă și niciun stat paralel nu ar fi eficient în a face ceea ce se face în spațiul nostru cel mioritic. De aceea, trebuie să acceptăm ideea că nu există niciun stat paralel, nu există nicio Ocultă, ci lucrurile merg nasol, pentru că noi nu suntem în stare să le facem să meargă bine.

Să luăm lucrurile simple, chiar foarte simple, care se produc peste tot, descentralizat și anume construcțiile de locuințe particulare. Am încercat să văd și eu o construcție nouă pe care să o consider frumoasă pe traseul Cheia - București și nu am găsit că totul este construit haotic în ultimii 30 de ani. Să mergem pe firul lucrurilor. Pentru a construi acele hidoșenii de case, au dat aprobări sau nu au dat aprobări nu statul paralel și nici Oculta, ci niște funcționari mediocri și șpăgari din primării. Deci un lucru care merge prost, sistematizarea pe întreg teritoriul țării este rodul nepriceperii, lipsei de bani și setei de câștig din toate părțile, în niciun caz nu apare cumva vreo influență a unui stat paralel sau a unei Oculte.

Să mergem un pic mai departe, ca companiile de stat, înglodate în datorii, neperformante, aflate în pragul insolvenței. Nu statul paralel pune acolo manageri slabi, nu statu paralel căpușează acele structuri, ci oameni de lângă noi cu nume și prenume. Marile carențe ale oamenilor cad din comisiile de concurs pentru ocuparea funcțiilor de manageri, de directori sau de orice fel de funcționari, niște formalități de un ridicol fără margini, unde nu este loc pentru acțiuni ale statului paralel sau ale Ocultei, care ar strica jocurile meschine de pe plan local, de a pune omul nepotrivit  pentru a suge mulți din banul public.

Dacă trecem la sfera tezelor de doctorat plagiate, să credem că statul paralel se mânjește cu rahatul pe care-l generează descoperirea unui plagiat este deja un lucru greu de înțeles. Cel mult, ar trebui să credem că dacă statul paralel ar exista, acesta ar trebui să dirijeze niște persoane geniale să facă voit niște teze atât de proaste încât să fie compromisă ideea de doctorat. Este greu de crezut că un stat paralel sau o Ocultă s-ar preocupa de o astfel de abordare care este un drum înfundat, din moment ce acțiunea nu duce la atingerea obiectivelor strategice care ar consta în înstrăinarea resurselor naturale, a băncilor și subordonarea străinilor a funcțiilor fundamentale ale statului. 

Nu prea am eu o explicație cum statul paralel sau Oculta s-ar opune dezvoltării sistemului de autostrăzi din moment ce tocmai autostrăzile sunt cele care ar face ca totul să fie atât în avantajul statului paralel și al Ocultei. Tocmai, tocarea banilor de la infrastructură pe studii de fezabilitate și prefezabilitate, arată că nici statul paralel nu intervine și nici Oculta nu intervine. dacă ar exista, ar interveni și ar stopa dezmățul. Dar cei acre fac studii de fezabilitate și de prefezabilitate sunt doar indivizi care se fac că fac ceva, așa cum zicea Ion CARAMITRU lui Mircea DINESCU la Revoluția din 22 Decembrie 1989. Ei sunt oameni mărunți care nu sunt în stare să facă nimic, exact cum sunt și cei acre se chinuie să facă crâmpeie de autostradă sau de drumuri rapide. 

Ceea ce ni se întâmplă nu este rezultatul acțiunii niciunui stat paralel și al niciunei Oculte, ci a modului cum gândesc și acționez eu, tu, el și toci ceilalți alături de care trăim, ne facem că muncim, nu ne asumăm nicio responsabilitate, ridicăm din umeri a neputință când vedem ce ni se întâmplă și imediat căutăm să găsim vinovatul absolut, căruia i-am dat numele DRAGNEA sau COLDEA sau KOVESI sau ILIESCU sau BĂSESCU sau OMW sau PETROM sau cine va urma la rând, căci nu stăm rău cu imaginația.


(15 ianuarie 2023) 

Mitul statului paralel

Dintotdeauna când omul nu a reușit să explice ceva, a găsit soluția, introducând o forță sau o persoană așa cum plăsmuirea minții sale i-a dictat.

Acum, nereușitele noastre sunt puse pe seama statului paralel, format din securiști, oameni vânduți puterilor străine, corupți de toate sortimentele, în niciun caz statul paralel nu-i include pe cei ce arată cu degetul.

Toată lumea uită să spună ceva esențial și anume că nenumărate nereușite din istorie nu vor avea niciodată explicația în existența statului paralel, căci Decebal nu a fost vândut de statul paralel și nici Brâncoveanu nu a avut acea soartă crudă datorită unui stat paralel. Tot timpul trebuie să vorbim despre oameni și mai trebuie să ne uităm ceva mai atent în oglindă pentru a vedea cu mult mai mult decât chipurile senine ale celor care dorm liniștiți, chiar dacă conștientizează ca nu și-au făcut bine traba în ziua precedentă.

Să iau câteva exemple.

Blocurile confort doi din timpul lui CEAUȘESCU nu au fost opera unui stat paralel, ci a unor arhitecți mediocri, care au răspuns unei comenzi mediocre dată de un super-mediocru la care ei se uitat cu admirație tremurându-le paltalonașii căzuți deja în vine de frică. Acolo statul paralel era mediocritatea în persoană.

Acum spunem că nelipsesc autostrăzile. Legea licitațiilor publice este mediocră, pentru că autorii săi au fost mediocritățile în persoană. Studiile de fezabilitate ca soluție sunt o mediocritate monstruoasă, iar execuțiile să nu credem că sunt făcute de genii ale Carpaților, ci de mediocrii șetrși, incompetenți și bizari. Neacceptând această realitate, suma tuturor ciudățeniilor și limitelor este pusă în cârca unei fantasme care poartă numele generic de statu nostru paralel.

Biata Veorica DĂNCILĂ are dreptate când zice că statul paralel nu există, dar există legi proaste, decizii proaste, proiecte proaste și management prost la toate nivelurile.

Acersta este statul paralel: eu, tu, el ea, noi, voi, ei, adică toți care trăim aici și care chiar credem că facem ceea ce trebuie, deși toți se uită la noi și se miră cum de am ajuns să credem așa ceva, deși lumea civilizată zice că nu e bine. 

(12 iunie 2019)

Statul paralel

Acum este pe buzele tuturor un concept nou și anume statul paralel. Cine vrea să definească statul paralel va trebui să plece de la definiția statului, stat.

De-a lungul veacurilor, statul a fost oarece, adică o construcție din care fiecare a făcut ce a vrut, atât timp cât este format din oameni din carne și oase și ceva inteligență.

Ludovic al XIV-lea a zis, fără să greșească: Statul sunt eu! L-au urmat mulți indivizi pe care acum cu gura plină îi numim dictatori, îi blamăm și credem că-și merită fiecare soarta ce le-a rezevat-o viața, istoria și popoarele lor neiertătoare cu răul făcut perioade mult prea lungi.

Acum se vorbește despre altceva, când nu mai este dictatură, de o construcție reală, puternică, invizibilă, care merge în paralel cu statul și care funcționează cu mult mai eficient decât funcționează instituțiile democratice care sunt la vedere și care consumă banii publici fără nicio reținere.

Statul paralel apare și se dezvoltă acolo unde corupția este generalizată, deci în statulreal care este profund corupt pentru că:

- legile permit dezvoltarea sa în paralel;

- lipsa onoarei permite orice abordare;

- tentațiile sunt formidabile și de neoprit;

- o mână o spală pe cealaltă cu sârg.

Acum se vorbește insistent pe Dâmbovița despre statul paralel, dar eu știu că statul paralel a existat aici în spațiul carpato-danubiano-pontic dintotdeauna. Nu mă voi apuca să răscolesc istoria, dar iau numai perioada postdecembristă și vin doar cu cele trei vizite ale mele undeva foarte sus, prea sus.

Prima vizită, a fost acolo unde se discuta despre legea parcurilor tehnologice, eu fiind în acele timouri șef de catedră. În anivitatea mea, crezând că chiar se ve discuta serios în acel cabinet despre acea lege, m-am prezentat și am poposit cam două ore acolo. Din cele două ore nu știu dacă s-a vorbit 20 de minute despre acea lege și totul a fost fragmentat. Telefoanele zbârnâiau și din discuții rezulta clar că era vorba de intervenții pentru a soluționa probleme. Cel ce ne-a chemat se scuza politicos și încercam să reluăm dialogul, fără succes că telefonul întrerupea firul abordării. Omul care ne-a chemat mai dădea și el telefoane, pentru a interveni să soluționeze. Discuțiile avute arătau că în niciun caz nu era vorba de a aplica articole de lege, ci de a merge pe lângă lege.

A doua vizită a fost în fosta casă a poporului, unde într-un cabinet imens, unde m-am pierdut la propriu, am avut tot așa un dialog pe o chestiune de informatică. Tot timpul am fost bruiați de telefoane, de comentarii și mai ales de persoane care veneau acolo să rezolve orice probleme pentru care relațiile personale, deciziile nebazate pe criterii morale le impuneau prin intervenții. Dacă oamenii puternici rezolvau problemele altora, refuz să cred că în aceeași manieră nu rezolvau și propriile lor probleme.

A treia vizită a fost altundeva, dar tot un loc special, foarte special. Am văzut cum se puneau problemele, în sensul de a tărăgăna și de a nu se face nimic concret, doar din faptul că trebuia cineva să-și asume un anumit fel de a da soluția. Cel care era în fruntea bucatelor a și făcut pârnaie, dar l-a salvat literatura sa cea științifică emanată în celulă. Acolo se făceau și se desfăceau lucruri fără vreo logică, fără vreo argumentație rațională, dându-se senzația că roțile mașinii merg fiecare într-o altă direcție, având fiecare alt sens de învârtire.

Cineva din exterior care vede toate acestea își dă seama că statul real este undeva și alături de el este un alt stat în care se fac și se desfac lucruri în funcție de interese și scopuri personale sau ale altor colectivități decât cele care alcătuiesc cetățenii țării, municipiului sau comunei. În fiecare individ exist doi indivizi, unul cel de suprafață care vorbește frumos despre binele public și celălalt care se gândește cum să-i fie bine.  Așa se face să coexiste statul stat și statul paralel. Deci să nu ne mirăm. În comunism exista două economii, una de stat și una subterană, de supraviețuire. Alte elemente de stat paralel nu se dezvoltau din cauza turnătoriei care era dominanta în rândul cetățenilor.

Așa că, ar trebui să existe mult mai mare reținere la abordarea problemei statului paralel, căci am mari îndoieli că există cineva care să nu fie parte mai accentuată din statul paralel, deși semnează pe ștaul de plată al statului democratic, de unde ridică un salariu gen mizilic în comparație cu ce-i oderă statul paralel pe care nu se sfiește să-l blameze din toți rărunchii.

(05 decembrie 2017)

Alt rău absolut al națiunii

Primul rău absolut a fost Ion Iliescu.

Al doilea rău absolut au fost minerii.

Al treilea rău absolut au fost țărămiștii.

Al patrulea rău absolut a fost Ion Rațiu.

Al cincilea rău absolut a fost Traian Băsescu.

Al șaselea rău absolut a fost Florian Coldea.

Al șaptelea rău absolut a fost Codruța Kovesi.

Al optulea rău absolut și ultimul identificat este statul paralel.
Răul absolut este construcția bine conturată din mintea manipulatorilor de mase și de conștiințe. este instrumentul prin care se justifică toate neîmplinirile unor largi colectivități ca rezultat al unui management inefcient. Văzând că numele de personalități s-au epuizat, trebuia inventat ceva. Când și această  construcție abstractă va fi fiind epuizată, răul absolut va fi identificat cu idealul suprem, după care precis lumea se va pune pe treabă că nu mai are cu ce să se amăgească, adică să fie mințită.

Așa suntem noi. Când avem succes, imediat ni-l asumăm și nimeni nu are voie să stea în jurul nostru, căci toate meritele ne aparțin. Nu același lucru se produce când facem inventarul și onservăm că trăgând linie nu se vede nimic acolo unde se calculaeză totalul. 

Ani în șir am arătat cu degetul spre Traian Băsescu pentru că nu se fac autostrăzi, că nu progresăm, că nu cresc salariile, că nu crește productivitatea, că transporturile pe calea ferată merg catastrofal, că se taie pădurile și lemnul pleacă în bejenie.

În anul 2015 și în anul 2016 am arătat cu degetul spre Florian Coldea pentru că nu se fac autostrăzi, că nu progresăm, că nu cresc salariile, că nu crește productivitatea, că transporturile pe calea ferată merg catastrofal, că se taie pădurile și lemnul pleacă în bejenie.

În primele opt luni ale lui 2017  am arătat cu degetul spre Laura Codruța Kovesi pentru că nu se fac autostrăzi, că nu progresăm, că nu cresc salariile, că nu crește productivitatea, că transporturile pe calea ferată merg catastrofal, că se taie pădurile și lemnul pleacă în bejenie.

Că nici noi nu mai credem prea mult în persoane cu nume și prenume, de două sau trei luni arătăm cu degetul spre o abstracțiune numită statul paralel, concept de import, că nu se fac autostrăzi, că nu progresăm, că nu cresc salariile, că nu crește productivitatea, că transporturile pe calea ferată merg catastrofal, că se taie pădurile și lemnul pleacă în bejenie.

Așa suntem noi, căutăm un rău absolut de care să ne agățăm și prin care să explicăm toate slăbiciunile noastre de oameni care sebucură de răul altuia, care speră să moară capra vecinului și care ar face orice în afară de a demonstra prin fapte că avem cinste, onoare și virtute.

Este foarte probabil să ne îndreptăm gândurile spre unde niciodată n-ar trebui și să aducem vini acolo că nu se fac autostrăzi, că nu progresăm, că nu cresc salariile, că nu crește productivitatea, că transporturile pe calea ferată merg catastrofal, că miroase a corupție prin toate cotloanele sufletelor noastre, că se taie pădurile și lemnul pleacă în bejenie. 

(04 decembrie 2017)