Istoria falsificării are rădăcini extrem de adânci. Sunt sigur că omul primitiv care venea fără vânat, explica familiei că animalul pe care l-a vânat și l-a tranșat în peșteră s-a reasamblat și a luat-o la sănătoasa, lăsându-l cu buza umflată.
Omul a fost dintotdeauna preocupat să mintă. Omul minte despre orice. Minte în legătură cu familia lui. Omul minte în legătură cu studiile. Omul minte despre trecutul lui amoros. Nu este o latură din viața omului unde acesta să nu mintă. El falsifică: diplome, fotografii, mărturii, povești, amintiri, descrieri ale evenimentelor, căci obiectivul lui este de a se prezenta ca lumea să-l admire, să-l creadă cineva, să obțină avantaje, inclusiv libertatea.
Falsificarea istoriei este specialitatea tuturor caselor, mai ales din momentul în care s-a crezut că istoria este o știință și cercetarea evenimentelor istorice se realizează folosind documente, mărturii materiale, descoperiri arheologice sau analizând circulația monedelor. Sub ochii noștri vedem cum se falsifică istoria, ceea ce este neplăcut, mai ales că fiecare dintre noi care au trăit anumite evenimente, vede deformările grosolane ale adevărului, din dorința de a-l transforma pe unul oarecare în erou național.
Nu mai departe de 50 de ani, semnificația zilei de 23 August 1944 era una, acum 30 de ani, este o altă semnificație, iar în ziua de azi 23 august 1944 nu mai înseamnă nimic sau aproape nimic. Toto așa se întâmplă și cu oameni de stat. Între 1965 -1989 Nicolae CEAUȘESCU era buricul pământului, azi este zero. Tot așa s-a întâmplat cu ILIESCU și cu CONSTANTINESCU atât timp cât au fost pe cai mari. După aceea s-a așternut praful și chiar ILIESCU este implicat într-un proces de genocid.
Atât timp cât nu sunt reguli clare de a interpreta evenimentele, ca ieri, azi dar și mâine sau peste 100 de ani despre personajul X să se discute în aceiași termeni sau despre evenimentul Y să se facă aceeași prezentare, falsificarea istoriei va înflori spre neajunsul celor care o studiază.
(19 decembrie 2020)
No comments:
Post a Comment