Acum nu mai există chiar nicio scuză

Înainte de 1989 pentru orice nu eram în stare să facem, găseam 1.000 de motive plauzibile. 
Dacă nu aveam inspirație și nu eram în stare să publicăm poeme geniale, dădeam vina pe regimul comunist, pe cenzura instaurată de acesta și anunțam că noi scriem opere autentice pe care însă le ținem la sertar. După 1989 am așteptat să se publice așa-zisa literatură de sertar, dar ea nu a apărut pentru simplul fapt că nu a existat așa ceva. Doar ne plăcea să ne miorlăim și să arătăm cu degetul spre alții pentru ce noi nu eram în stare să facem.

Înainte, mulți dintre soliști, unii dintre ei de o mediocritate strălucitoare, apăreau peste tot și se văitau că nu dispun de posibilitatea de a se manifesta. Uneori le dădeam crezare căci era dificil să dispui de o orchestră, de un studio încăpător și de mijloace tehnice de a face un disc pe celuloid unde să se afle muzica cu vocea ta cea mieroasă, interesantă, acaparatoare și mai ales specială.

Pe durata pandemiei am văzut actori care se smiorcăiau că nu mai au contact cu publicul, că menirea lor nu mai este împlinită, de parcă de pandemie aș fi fost vinovat eu, căci lamentările lor nu aveau un adresant clar definit și lăsau loc la interpretare care mă făcea să mă simt aiurea.

În opinia mea nu mai există nicio scuză pentru nimeni. Acum există mijloacele tehnice care permit manifestarea fiecăruia dintre noi, exact la nivelul pe care ni-l dorim. Singurele condiții sunt:

- să ne punem pe treabă,

- să dispunem de resursele care trebuie,

- să realizăm ce ne-am propus,

- să fim exigenți cu noi înșine,

- să dăm dovadă de creativitate,

- să nu ne mai văicărim,

Dacă o persoană are voce, se găsesc tot felul de negative. Sculele pentru înregistrări profesionale nu sunt deloc costisitoare și realizarea unui studio este la îndemâna oricui. Singura chestie este de a trece la treabă și punct. Nu mai există nicio scuză pentru cei care se cred cântăreți de talent că nu au cum să facă cunoscut ceea ce au cântat.

Dacă o persoană este talentată în a scrie, lucrurile sunt simple. Va scrie. Trebuie să aibă un calculator și o legătură la Internet. Există acum bloguri cu costuri zero de găzduire. Există rețele de socializare cu costuri zero. Deci, orice opera literară valoroasă ajunge la public, dacă ea există și aceasta este singura condiție. Nu mai există nicio scuză pentru cei care se cred scriitori de talent că nu au cum să facă cunoscut ceea ce au scris. 

Dacă o persoană se consideră mare actor, nu are de făcut altceva decât să ia o carte de poezii, să memoreze de acolo câte ceva și apoi să-și facă la un preț absolut accesibil, un studio și să se înregistreze recitând poezii. Își va dezvălui talentul, dacă are, postând înregistrările aproape profesional făcute pe orice rețea de socializare sau dacă are ambiție să-și cumpere un canal de Youtube și devine deja o persoană cunoscută, dacă stârnește interesul.

Dacă cineva crede că vrea să facă cercetare științifică, acum, nu mai are a se lamenta că nu găsește în bibliotecile din spațiul mioritic literatura cu care să se documenteze. Pe Internet, la prețuri modice, se găsește orice. Nu trebuie decât persoana cu înclinații de cercetător științific să se apuce de treabă, să se documenteze, să experimenteze și să obțină rezultate, iar posibilitatea de a face cunoscute rezultatele sunt nenumărate, de la grupurile de dialog, la revistele online, până la propriul blog unde chiar nu mai are nicio restricție de număr de pagini sau de formă de prezentare.

Concluzia: în momentul de față, nimeni nu mai are nicio scuză când se apucă să comenteze rămâneri în urmă, lipsa de productivitate, inspirația puțină sau invocarea oricărui motiv, căci nimeni nu mai are credibilitate în ziua de azi, când costurile de a produce și de a stoca orice volum de  conținut digital sunt nu mici, ci ridicol de mici și nu mai necesită profesioniști care să mișune în jurul artistului și a omului de știință, când aceștia au rezultate pe care să le facă cunoscute lumii întregi la costuri aproape de zero.


(01 mai 2023)

Traian GROZĂVESCU

 Există pe Youtube inregistrări bune ale tenorului Traian GROZĂVESCU. Redau aici câteva dintre ariile interpretate de el.
La donna è mobile
Vesti la giubba
Addio fiorito asil 
Aria lui Walter 
Dies bildnis ist bezaubernd schon
Sie wurde mir entrissen 
O explicație pentru abundența înregistrărilor este legată de faptul că Traian GROZĂVESCU a cântat la Opera din Viena și acolo înregistrările erau cu mult mai bine puse la punct decât la București. Se știe că unii cântăreți din București mergeau la Berlin să înregistreze și nu oricine își permitea așa ceva.
Traian GROZĂVESCU a trăit între anii 1895 - 1927, deci numai 32 de ani și a ajuns fă fie un nume de referință pentru interpreții de operă români.


(18 iunie 2022)

Teodor ILINCĂI, tenorul poet

Teodor ILINCĂI este un tânăr tenor cu voce excepțională.
Teodor ILINCĂI este un tânăr și talentat poet.
Teodor ILINCĂI are o dicție perfectă.
Teodor ILINCĂI are un timbru care îl aliniază marilor voci de tenori ai lumii.
Teodor ILINCĂI este un artist foarte sensibil, trăiește rolurile intens.
Iată câteva exemplificări:
E lucevan le stelle
Nessun dorma
Vesti la giubba
Che gelida manina
Addio fiorito asil
Kuda, kuda...
Mamma, quel vino
No puede ser
Granada
Lunge da lei...Oh mio rimorso
Torna a Surriento
Oameni
Blue Christmas
My Way
Winter wonderland
Ch'ella mi creda
La cei 35 de ani, tenorul  Teodor ILINCĂI are deja o carieră internațională și un viitor plin de speranță pentru că:
- repertoriul să este bogat,
- are un dramatism special în aparițiile sale,
- muncește cu seriozitate,
- își respectă publicul,
- abordează cu seriozitate toate aparițiile,
- nu face rabat de la calitate,
- își gestionează bine resursele vocale,
- nu exagerează suprasolicitând vocea,
- are o mare ușurință în a cânta,
- trăiește fiecare are pe care o interpretează.
Deși foarte tânăr, Teodor ILINCĂI interpretat roluri importante în operele Madama Butterfly,Eugene Onegin, Nabuco, Faust, La Boheme, Romeo et Juliette, La Traviata, Macbeth, I Capuleti e i Montecchi, Norma, Adriana Lecouvreur, Don Carlo, Tosca și Otello.

Sunt sigur că va exista un mare dirijor care să știe să pună în valoare ceea ce are Teodor ILINCĂI ca tenor, ca actor și aparițiile sale la Scala și Met nu se vor lăsa așteptate prea mult timp, căci vocea lui este de nivelul celor două mari scene lirice. Dacă presa noastră ar aborda cu seriozitate spectacolele de la ONB și nu doar premierele, exact așa cum se întâmplă peste tot în lume, sunt sigur că despre tenorul Teodor ILINCĂI pentru fiecare reprezentație s-ar scrie cronici elogioase, căci acesta are numai apariții foarte bune, cântând ariile exemplar, comparabil cu cele mai mari voci cunoscute de-a lungul timpului. Teodor ILINCĂI este tenorul poet pe care îmi face o mare plăcere să-l aud interpretând dintre cele mai frumoase arii de operă, scrise parcă pentru el.

Teodor ILINCĂI a scris poezie pe care a publicat-o. Am avut ocazia să citesc și chiar l-am auzit recitând din versurile scrise de el. Sunt versuri frumoase, scrise de un artist care citește poezie. El are o pagină web oficială referită prin http://www.teodorilincai.com .
N-am inclus aici nicio fotografie cu tenorul Teodor ILINCĂI pentru că toate materialele din mediul digital conțin atenționări de copyright și nu am niciun chef să fiu târât prin tribunale pentru folosire fără drept a materialelor reperezentându-l pe artist.

(12 februarie 2019)

Alin STOICA, o mare voce de tenor

Cine dorește să se bucure ascultând o mare voce de tenor, trebuie să-l asculte pe tânărul Alin STOICA.

Vocea lui Alin STOICA este:

- puternică,

- clară,

- specială,

- penetrantă,

- armonioasă,

- catifelată.

Exemplific aici cu ariile:

Nessun Dorma 

E lucevan le stelle 

Granada
Lunge da lei
Siciliana 

La fleur 

Cielito Lindo 

De mulți ani nu s-a mai auzit o voce atât de bună de tenor așa cum este vocea lui Alin STOICA. Ăentru a vedea adevărata valoare a acestei voci se impune să fie ascultată prin comparație cu vocile unor mari tenori ai ultimelor două decenii și se va vedea clasa deosebită a lui Alin STOICA. Sunt sigur că dacă pe Alin STOICA îl va asculta cine trebuie, marile scene ale lumii îi vor sta la picioare, căci are toate caracteristicile pentru a interpreta cele mai importante roluri de tenor din cele mai frumoase opere care se cântă acum în mod curent. Mai trebuie ca acest tânăr tenor să aibă puterea de a-și conserva vocea, căci este foarte ușor pentru o voce mare, prin suprasolicitare să se piardă. Au fost la noi prea multe voci de excepție a căror perioadă de vârf a fost fosrte scurtă.

Viața muzicală românească are o anumită intensitate, iar conexiunile cu marile scene sunt relativ bune, deși ar trebui să fie și mai bune. Pentru orice artist dorința de a cânta la Scala, la Met,  la Covent Garden și Opéra Bastille sunt ținte de atins până la maturitatea carierei. Tmpul lucrează în favoarea sa, căci la vârsta de 32 de ani, pentru un tenor înseamnă începutul unui drum adevărat. Pentru un tenor valoros așa cum este el, managementul carierei presupune o serie de măsuri și proceduri extrem de stricte ce vizează în primul rând dieta ca singura modalitate de a corela înălțimea cu greutatea, căci marea performanță presupune suplețe, dinamism și mai ales vigoare.

Succes, Alin STOICA!

(07 februarie 2019)

Ramè LAHAJ, tenorul din Kosovo

Despre tenorul Ramè LAHAJ spun doar atât:

- este un munte de talent,

- are o voce superbă,

- este o personalitate,

- dicția lui e perfectă,

- prezența sa e specială,

- muzicalitate de excepție,

- întindere mare a vocii,

- atinge lejer toate notele,

- este dramatic și profund,

- e mobil căci nu este gras,

- este un profesionist adevărat,

- are un nivel ridicat de educație,

- știe să-și respecte meseria.

Îi prevăd un viitor strălucit pentru că a urcat pe mari scene lirice ale lumii într-un timp scurt, acum fiind la apogeul carierei, cu roluri dintrecele mai importantedin repertoriul oricărui tenor, precum: Alfredo GERMONT din Traviata, Rodolfo din La Boheme, Duca di Mantova din Rigoletto, Edgardo din Lucia di LAMMERMOUR, PINKERTON din Madama butterfly și vor urma cu siguranță multe altele. El a cântat pe mari scene lirice ale lumii, din care amintesc aici Opera de stat din Ungaria, Opera in Dortmund, Opera din Montpellier, Teatro Massimo din Palermo, The Royal Albert Hall, La Monnaie Opera din Brussels, Gran Teatro Giaccomo Puccini  in Torre Del Lago din Italia, Opera Las Palmas din Spania, Sydney Opera House din Australia, Paris National Opera, Malmo Opera, Bolshoi Theatre Moscow,  Liceu in Barcelona, dar și în mari concerte și festivaluri. Pe yuotube se află clipuri cu tenorul Ramè LAHAJ, dintre care exemplific cu:
Tombe degli avi miei
Quando le sere al placido
O soave Fanciulla
Che Gelida Manina
Brindisi
Pourquoi me reveiller
Pentru aceste arii sunt interpretări clasice de referință și este foarte ușor prin comparație să se vadă că Ramè LAHAJ este una dintre marile voci tinere ale acestui deceniu, care cu foarte mare ușurință reușește să ducă roluri dificile la bun sfârșit, notele cele mai dificile fiind la locul lor.

(10 mai 2018)

Tenorul Vasile MOLDOVEANU

Despre tenorul Vasile MOLDOVEANU cărțile de istorie a operei mondiale va scrie pagini frumoase pentru că artistul:

- are o voce frumoasă;

- are un timbru excepțional;

- are o întindere remarcabilă;

- este de un profund dramatism;

- își trăiește cu adevărat rolurile;

- impresionează de la prima notă;

- este o prezență scenică specială;

- are un joc de scenă complex.

Într-un cuvânt, Vasile MOLDOVEANU este tenorul pentru care marii compozitori dau senzația că au scris rolurile special pentru el.

Eram în  anii de studenție când am mers prima dată la Opera din București și  după ce m-am minunat de cum arăta sala aceea, am văzut spectacolul. În vremurile acelea ca student, nu am cumpărat program, care era o fițuică, dar am citi afișul. Erau acolo multe nume. Nu le-am reținut. Am văzut spectacolul. Când eram licean prindeam la radio transmisiuni de la Scala și auzisem mari voci ale lumii. Acum eram la un spectacol live și remarcam mici-mai difernțe, ca la un teatru de provincie. Totuși o voce mi-a rămas în minte, că performa ca la Scala. Am căutat-o a doua zi pe afiș. După aceea nu am mai văzut numele vocii aceleia. Din întâmplare am dat pe youtube de duetul dein Don Carlo cu Sherrill MILNES și Vasile MOLDOVEANU de la Met din  1980. Ceva-ceva mi-a revenit în minte. Am făcut săpături și vocea de atunci era vocea celui ce cânta în rolul lui Don Carlo. M-am felicitat că tot așa cum am făcut cu Ileana COTRUBAȘ pe care o acultasem la radio în Nel giardin del bello tot din Don Carlo. Atunci mi-am zis: iată vocea! În ambele cazuri confirmarea a venit după multe zeci de ani căci nu am avut informație înainte de 1989.

E o plăcere să intru pe youtube să ascult arii precum:

La Donna e mobile,

O soave fanciulla,

Nesun dorma,

E lucevan le stelle,

Recondita armonia,

Folle di gelosia,

Che gelida manina și lista continuă pentru că Vasile MOLDOVEANU a cântat în multe opere și pe toate marile scene lirice ale lumii, dar au și fost înregistrate spectacolele în care el a jucat. Acum peste ani, remarcă prospețimea, tehnica și valoarea  acestei voci în contextul în care au apărut numeroși tenori de talie mondială, cu tehnică și cu calități remarcavile. Tenorul Vasile MOLDOVEANU este un clasic magnific.
Tenorul Vasile MOLDOVEANU este un nume de referință al operei românești despre care trebuie să se vorbească cu mult mai multă apăsarecăci valoarea rolurilor sale de pe marile scene ale lumii au însemnat mult mai mult decât ne imaginăm noi cei care până în 1989 am trăit izolați de lume.

(01 decembrie 2017)