EMINESCU și progresiștii

Când trăia, Mihail EMINESCU era considerat un romantic. Când au venit comuniștii la putere, Mihail EMINESCI era considerat a fi realist critic. După 1989, niște critici fără creier l-au considerat pe Mihail EMINESCU a fi un poet oarecare și au urcat pe soclurile geniilor niște poeței și oarece poețele cu caș la gură în ale valorilor și talentului, dar cu potențial politic sau cu capacitatea de a linge părțile prezidențiale cele mai moi și ascunse, pentru a-și face cărare în manualele de literatură din liceu.
Acum se vântură în politică progresiștii. Ei reîncălzesc o ciorbă de burtă sleită de comuniștii eșuați și măturați de pe paginile istoriei în toamna lui 1989, readucând în prim plan:
- un egalitarism la fel de vulgar și primitiv,
- proprietatea comună și a nimănui,
- lipsa ambițiilor materiale,

- amorul liber și confuz,

- negarea valorilor tradiționale,
uitând că oamenii sunt diferiți și că în 100 de ani nu s-au produs acele schimbări în creierele acestora încât să dispară defecte precum lăcomia, lenea, arivismul, hoția, violența, invidia și prostia. Atât timp cât acestea vor fi coordonatele de definire a fiecăruia dintre noi, nicio societate bazată pe principii pozitive, aproape biblice nu se va implementa pe Terra căci ipotezele false de la care se pornește vor duce spre sărăcie, inechități și nemulțumiri fundamentale, cu punct final auto=distrugerea construcției artificiale.
Mă gândesc la versurile:

    Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,

    Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!

    Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,

    Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,

    Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

care mă duc la gândul că progresiștii europeni trebuie să-l revendice urgent pe Mihail EMINESCU drept poet neomarxist, adică de esență progresistă.
Au încercat mulți lideri comuniști să schimbe natura umană, fără să aibă succes, căci natura umană evoluează, dar într-o cu totul altă direcție. Omul se consideră a fi liber. Omul se consideră a avea propriile opțiuni. Omul nu are cum să fie constrâns niciodată, iar ceea ce se întâmplă cu vaccinarea pentru protecția împotriva SARS COV 2 este dovada vie că oamenii au opțiuni și așa cum unii au fost în stare să moară pentru ideile lor, în ziua de azi, ase repetă același mod liber de gândire, încât sunt popoare ca au acceptat vaccinarea în proporție de peste 80%, dar sunt popoare unde vaccinarea este la niveluri de sub 30% sau la niveluri ridicole de sub 20%. 
EMINESCU în poemul său Împărat și proletar are idei extrem de interesante privind societatea, religia și lupta de clasă, idei pe care progresiștii le-au îmbrățișat, căci marele poet are și poeme dedicate dragostei, chiar dacă progresiștii nu mai văd familia ca element de progres, căci la drept vorbind, familia este o frână în fața libertății prost înțelese a unor persoane pentru care munca nu a constituit niciodată elementul forte și care s-au autointitulat revoluționari de profesie în cu totul alt mod pe care-l înțelegea Nicolae CEAUȘESCU, căci exportul de revoluție se face cu oameni, nu cu roboți, dar nu orice fel de oameni, ci cu unii specializați în manipularea și îndoctrinarea maselor. Se știe că puterea acestora este limitată, căci ei sunt limitați, nefiind bănuiți nici de inteligență, nici de cultură și cu atât mai mult cu capacitatea de a se adapta la nevoile specifice unor grupuri de oameni care dau dovadă de rezistență la nou.

(09 octombrie 2021)