Numai în anumite momente istorice s-a văzut la români existența adevăraților bărbați de stat. În rest, bărbații de stat ne lipsesc du desăvârșire. Ceea ce avem în cele mai dese cazuri sunt de fapt niște oameni obișnuiți, adică destul de mici din punct de vedere a staturii morale, a inetgrității, a verticalității și mai ales din punctul de vedere al viziunii pe termen lung.
Mama, Dumnezeu s-o ierte avea o vorbă:
- Ioane, nu cere omului ce n-are!
Câtă dreptate avea săraca mama! Cum să-i cer eu unui politician mic la caracter și obscur să facă lucruri mărețe, dacă el are atât de multe limite încât nu este în stare decât să tragă spuza pe turta lui? Cum să pretind eu de la un politician, indiferent de poziția pe care o ocupă să gândească mai mult decât lungul nasului, în condițiile în care el abia știe să facă socoteli de azi pe mâine pentru el și amantele lui?
politica de azi pe plaiurile mioritice nu diferă cu nimic de politica deceniului al IV-lea al secolului trecut și cu atât mai puțin de perioada comunismului de început de sub cisma sovietică. Numai actorii sunt alții, dar decorurile de mucava prăfuită și replicile goale de conținut sunt aceleași.
Bărbații de stat nu există, căci nu sunt îndreptățit de nimic să constat că nu mai există, din moment de după 1920 aceștia au dispărut cu desăvârșire. Pe scenă se perindă numai oameni cu caractere nesemnificative, care nu aduc acel plus de valoare care să genereze salturi semnificative în evoluția poporului nostru.
Absența proiectului de țară ca text de o pagină arată că:
- lumea se lălăie,
- lipsește capacitatea de sinteză,
- decizia pe un obiectiv e inexistentă,
- se merge în bătaia vântului.
Ce bine ar fi fost să apară din spuma mării un nene care să spună că de azi trebuie să selectăm gunoaiele și să reciclăm tot ce e de reciclat și acest nene, zi de zi să ne arate cum face el să recicleze, onest, modest și perseverent, ca să ne intre în reflex acest mod de a ne manifesta.
Nici despre alfabetizare nu se suflă o vorbă, căci tipii care se perindă pe toate treptele păoliticii vor oameni nepregătiți, dependenți de pomenile statului, căci oamenii pe picioarele lor, își pierd calitatea de super-manipulabili, iar voturile se obțin facil de la oamenii cu nivelul de pregătire sub mediu, ca să nu spun de la cei mai săraci, ignoranți și dependenți de nemunca și imposibilitatea de a citi de a se informa, căci nu au trecut de primele patru clase.
politica de azi pe plaiurile mioritice nu diferă cu nimic de politica deceniului al IV-lea al secolului trecut și cu atât mai puțin de perioada comunismului de început de sub cisma sovietică. Numai actorii sunt alții, dar decorurile de mucava prăfuită și replicile goale de conținut sunt aceleași.
Bărbații de stat nu există, căci nu sunt îndreptățit de nimic să constat că nu mai există, din moment de după 1920 aceștia au dispărut cu desăvârșire. Pe scenă se perindă numai oameni cu caractere nesemnificative, care nu aduc acel plus de valoare care să genereze salturi semnificative în evoluția poporului nostru.
Absența proiectului de țară ca text de o pagină arată că:
- lumea se lălăie,
- lipsește capacitatea de sinteză,
- decizia pe un obiectiv e inexistentă,
- se merge în bătaia vântului.
Ce bine ar fi fost să apară din spuma mării un nene care să spună că de azi trebuie să selectăm gunoaiele și să reciclăm tot ce e de reciclat și acest nene, zi de zi să ne arate cum face el să recicleze, onest, modest și perseverent, ca să ne intre în reflex acest mod de a ne manifesta.
Nici despre alfabetizare nu se suflă o vorbă, căci tipii care se perindă pe toate treptele păoliticii vor oameni nepregătiți, dependenți de pomenile statului, căci oamenii pe picioarele lor, își pierd calitatea de super-manipulabili, iar voturile se obțin facil de la oamenii cu nivelul de pregătire sub mediu, ca să nu spun de la cei mai săraci, ignoranți și dependenți de nemunca și imposibilitatea de a citi de a se informa, căci nu au trecut de primele patru clase.
(17 februarie 2020)
No comments:
Post a Comment