A plecat și Ludovic ORBAN

În managementl politic se vorbește mult despre optim.

Există momentul optim.

Există perioada optimă.

Există persoana cu șanse optime.

Există strategia optimă.

Există soluția optimă.

După cum merg lucrurile în politica dâmbovițeană, lumea nici nu a auzit de optim, nici nu gândește în termenii optimizării poziționării sau avantajelor și totul decurge ca și cum s-ar merge absolut la întâmplare.

Pentru a se face ceea ce se dorește a fi făcut, managementul politic arată că trebuie:

- construit un model,

- identifications un algoritm,

- obținerea soluției optime,

- efectuarea calculului de eficiență.

Nu este borna de un model matematic, ci de un model procedural, de complexitate redusă, care dă totuși soluție cu probabilitate de realizare suficient de bună pentru a fi luat în considerare. Ceea ce s-a întâmplat cu căderea guvernelor DĂNCILĂ și ORBAN arată că nimic din știința modernă nu funcționează pe malurile Dâmboviței.

A plecat și Victor ORBAN. Ceea ce va urma, va arăta că pe tabla de șah piesele sunt așezate haotic, nerelevant, iar jucătorii sunt atât de slabi încât un copil de 7 ani cu experiență redusă în șah îi face șah-mat într-un număr foarte restrâns de mutări. Vin în sprijinul acestor afirmații dorința subită a unuia care n-a trecut pragul la europarlamentare de a fi candidat la prezidențiale, iar pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat în 4 februarie cu cele 25 de ordonanțe de urgență, care mi-au adus aminte de o fătucă lacomă care urla:

- De-ar muri mama, să mă satur de păsat!

Ceea ce este clar se leagă de faptul că în continuare pământul de învârtește și că Laura Codruța KOVESI a scăpat de mocirla de pe Dâmbovița și joacă într-un context cu reguli clare.

(05 februarie 2020)