De ce mor stațiunile montane?

Am văzut la televizor cum se lamentau niște tanti și niște nene că mor stațiunile de munte. Este adevărat că mor stațiunile de munte. Am fost la Bușteni în anul 2017 și impresia pe care am avut-o a fost că era o stațiune prăbușită. Erau atunci prea multe case noi construite și puse la vânzare, ceea ce arăta că stațunea nu mai prezenta interes pentru nimeni. Chiar la hotelul de 4 stele unde mă cazasem lucrurile nu stăteau bine deloc și am regretat că am luat decizia să vizitez Bușteniul, dar era la Palatul CANTACUZINO expoziția dedicată iei românești după Henri MATISSE.

Stațiunile montane de la noi sunt în halul în care sunt pentru că:

- infrastructura este deficitară; este inuman să faci 7 ore de la București la Predeal,

- hotelurile sunt vechi, mobilierul și lenjeria arată groaznic,

- restaurantele nu oferă nimic special,

- prețurile sunt infernal de mari și nu au nicio legătură cu non-calitatea produselor și serviciilor,

- există senzația că clientul este un fel de sclav la dispoziția celor din HORECA,

- atractivitatea lasă de dorit din toate punctele de vedere, dar mai ales din partea personalului.

Dacă la munte într-o stațiune din Bulgaria acord nota 9(nouă), pentru câteva zile de stat în Poiana Brașov, nota acordată de mine este 5(cinci), diferența mare este dată de calitatea slabă a serviciilor din spațiul mioritic. Numai faptul că în Bulgaria ești întâmpinat să ți se ia bagajele și ești servit cu o cupă de șampanie, spune multe, în timp ce la personalul din spațiul mioritic zâmbetul nu există.

Micul dejun este trist, sărăcăcios și nestructurat, iar cei din HORECA parcă nici nu au văzut ce înseamnă ospitalitate pe la alții pentru a reproduce și ei cât de cât ceea ce e de reprodus aici, căci omul sfințește locul. Toți vor ca alții să facă ceva în locul lor. Statul a dat voucherele de vacanță, iar lucrătorii din HORECA au crescut prețurile automat, fără a pune nimic în acele prețuri umflate, iar ceea ce s-a crezut că este o șansă s-a transformat rapid într-un drept cuvenit, ceea ce a făcut ca posesorii de vouchere să regândească rapid modul de a le folosi, transformând totul într-un fel de sancțiune a celor ce se cred stăpâni peste confortul turiștilor.

Oamenii trebuie să înțeleagă clar că de ei depinde dacă mor sau nu stațiunile montane. Dumnezeu le-a dat oamenilor muntele, peisajele, aerul, frumusețea pădurilor, dar Dumnezeu nu are cum să facă ceea ce oamenii au în îndatoririle lor să facă, adică să muncească, să ofere servicii de înaltă calitate, la prețuri nune, fără lăcomia de a face profituri uriașe prin ne-muncă și prin hoție.


(26 august 2024)